Oricât ar fi de arătați cu degetul pentru
promisiunile adesea deșarte pe care le fac mai ales în campaniile electorale,
politicienii de oriunde ar fi ei nu se vor lăsa de acest obicei. În fond, fără
să promită ceva nu ar mai fi vizibili și, paradoxal, nici credibili ca oameni
care merită să ne conducă. Ținta jocului este ca ei să convingă tot mai mulți
electori, pentru mai multe voturi. Ce va fi după alegeri, Dumnezeu cu mila!
De la o vreme, însă, votanții și-au cam pierdut încrederea,
dar succesul candidaților în alegeri ține tot de „originalitatea” promisiunilor
făcute. Că se numesc proiecte, masterplanuri, planuri naționale sau oricum li
se mai spun, promisiunile se cantonează de fiecare dată într-un areal anume.
Anul acesta, înaintea alegerilor generale se pare că
cel mai vizat areal este cel al nivelului de trai. Cu atât mai mult
promisiunile au un caracter populist și, deci, fără susținere practică.
De exemplu: persoanele cu funcții bugetare în sănătate
să primească pentru condiții deosebit de periculoase un spor de 45-48% din
salariul de bază, iar pentru asistența medicală de urgență și transport
sanitar, sporul să fie 60% din salariul de bază sau chiar un salariu complet.
Sau:
persoanele care au locuri de muncă sau operațiuni deosebit de periculoase
primesc un spor de până la 50%.
Ori:
pensii mărite cu 23%, de la 1 ianuarie 2017. Și tot așa…
Analiștii fenomenului spun și în acest an că orice măsuri de
eliminare completă a unor taxe sau impozite începând cu 2017 intră la categoria
lipsei de predictibilitate fiscală, iar măsuri de acest fel se aplică în mod
corect numai după studii care demonstrează că există buget care poate echilibra
și susține astfel de schimbări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu