Unde m-am întâlnit cu Sfânta Tereza de Calcuta?

Spitalul din Ulcinj, cu statuia Maicuței Tereza

Maica Tereza - de duminică, 4 septembrie, Sfânta Fericită Tereza de Calcutta, canonizată de Papa Francisc și celebrată în calendarul romano-catolic pe 5 septembrie – a fost de două ori în Bacău. În 1990, când a deschis Casa Misionarelor Carității, și în 1992. Am fost atât de aproape, fizic, de o sfântă, de o „figură emblematică a feminității”, de un „lucrător neobosit pentru milă” - cum a descriso-o însuși Papa.

Dar și mai aproape m-am simțit acum trei ani de Maica Tereza și de spiritul ei tocmai în îndepărtata țară Muntenegru, la Ulcinj, unde m-am reîntânit, surprinzător, cu ea. Evident, nu era vie și nu pogorâse, ca un duh, asupra mea. În locul în care m-am oprit întâmplător, adică în fața Centrului de sănătate al orașului, m-am trezit lângă statuia Maicii Tereza, înfățișată așa cum o știam: pioasă, miloasă, ținând în brațe un prunc. Atunci m-am simțit, un pic, ca acasă.

Maica Tereza a devenit de multă vreme o figură emblematică pentru caritate în lumea întreagă, familiară pentru foarte multă lume, dar revederea chipului ei, fie și unul în bronz, este oricând surpinzătoare.

Am stat minute în șir, multe minute, alături de ea acolo, în fața spitalului din Ulcinj. M-am gândit la multe în acel răgaz, dar și acum mă mai gândesc dacă eu m-am întâlnit vreodată cu adevărat cu ceea ce reprezintă pentru oameni, pentru creștini, Mila, Pioșenia, Caritatea. Statuile, icoanele ni-i arată simbolic pe sfinți. Întâlnirea reală cu ei ar trebui să fie în suflet și mai ales în atitudinea noastră în fața suferinței. Acolo ar trebui să avem un veritabil „centru de sănătate”, iar în fața lui câte o statuie vie a Fericitei Tereza de Calcutta. A Măicuței Tereza.