Dansatorii din Tărhăuși coboară folclorul autentic pe Valea Trotușului

Trecător ca oricare turist prin stațiunea Slănic Moldova acum în miez de vară, am dat, în preajma chioșcului din parc, peste un grup de tineri dansatori dintr-un sat de munte băcăuan, Tărhăuși. Șase perechi care, acompaniate de o vioară și de o gordună făceau deliciul trecătorilor cu iscusitele lor piruiete, dar și cu strigăturile specifice dansurilor populare din zona Ghimeșului. Erau dansatorii din grupul „Datina strămoșească”, îndrumați chiar la fața locului de „nașii” acestui ansamblu de datini și obiceiuri populare ghimișene, cunoscuții Viorica și Petrică Bilibok-Bârsan, învățători la școala „Grigore Tăbăcaru” din Tărhăuși.

„Cu acest ansamblu – ne-a spus Petrică Bilibok-Bârsan - încercăm să revigorăm, pe cât posibil, tradițiile populare, în speță pe cele artistice, cântul și jocul. Avem o activitate cu circa 16 tineri, pentru dansuri populare și culegere de folclor. Vrem să redescoperim tradițiile care au fost uitate, acum prăfuite. Mă refer mai cu seamă la tradițiile românești, care deranjează foarte mult în zonă, dar am încercat de fiecare dată să promovăm elementul românesc, să demonstrăm că avem tradiții, dovezi ale viețuirii noastre pe aceste locuri”

Grupul „Datina strămoșească” a fost înființat în anul 1998. Acum are un veritabil palmares artistic, după participarea, an de an, la mai multe festivaluri folclorice. Vioara și gorduna sunt singurele instrumente după sunetele cărora joacă tinerii. Instrumentiștii sunt autentici, localnici, iar gorduna, un soi de contrabas pitic, este un instrument muzical arhaic, confecționat numai în zona Bolovăniș, vecină cu satul Tărhăuși. „Gorduna, în formațiile de cântăreți din zona noastră - spune Petrică Bilibok-Bârsan - este un instrument rar și apare din ce în ce mai rar. Ultimul constructor gordunar din Ghimeș, Gavriluț Suciu, a murit în acest an, la vârsta de 91 de ani”.

Membrii ansamblului sunt, în bună parte, copii care au crescut sub mâna celor doi dascăli. Unii au terminat școala generală, dar învățătorii îi mențin aproape de ei. ~n 2007 – 2008, când au făcut filmarea pentru documentarul „Nunta din Tărhăuși”, erau 28 de perechi. Acum nici jumătate nu au mai rămas.

„Am reușit să inițiez cât de cât tineretul de la noi, altfel mâine-poimâne ni se va spune că noi nu am existat acolo. Unii spun că în Ghimeș-Făget nu ar mai fi decât cel mult 11 familii de români. Maghiarii au scos multe lucrări prin care vor să demonstreze că ei sunt autohtonii zonei. Dar și în Hărțile Iosefine, din Austria, în ținutl nostru apare trecută o biserică românească, de orice rit o fi fost ea. ~ncă din 1725 avem o mențiune în lucrarea unui preot, care a menționat existența unei școli și a unui învățător, Vasile Rusu, în Ghimeș Făget, o școală cantorală, cam în zona unde acum este așezământul filantropic «Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil», ianugurat în urmă cu doi ani.”

Petrică Bilibok-Bârsan, coordonatorul Grupului folcloric „Datina strămoșească”