România de tot hazul în statisticile europene

Unii spun că țara noastră iese mult din tiparele normale în destul de multe privințe, că asta-i România, că la noi e ca la nimeni. Eu nu cred că este chiar așa, pentru că am văzut destule și pe la alții, chiar pe la „case mai mari“. Dar nici nu cred că trebuie să ignorm „domeniile“ în care excelăm, fie și numai pentru mirarea pe care ne-o stânesc exemplele, pentru a nu spune că părem astfel de tot hazul. De aceea, mai cred că ar trebui să ne rugăm Domnului pentru mintea cea de pe urmă a românului, pentru a ieși în lume cu capul sus. Mai ales, pentru că - spune statistica europeană, conform rezultatelor pe ultimii 25 de ani – România ar fi cea mai bisericoasă țară din UE, pe primul loc la numărul de biserici pe cap de locuitor.

Și să continuăm în aceeași notă:

Avem cea mai înapoiată țară europeană (45% dintre români n-au WC în casă, față de 2% în Europa). 
Românii au doar jumătate din puterea de cumpărare a europeanului mediu, dar își petrec timpul liber în mall-uri și hypermarket-uri și contruiesc noi mall-uri și hypermarket-uri, în ciuda crizei economice.    
România este țara cu cea mai dură lege anti-arme din lume, singura care își ține poporul complet dezarmat (motivând prin siguranța populației), dar este țara cu cea mai mare corupție din Europa - 40% (Curtea de Conturi susține că din 15 miliarde de euro pe an achiziții publice, 6,2 miliarde se fură).
România este printre puținele țări care interzic complet prostituția (pe motive de  moralitate), dar este cel mai mare exportator de prostituate din UE (peste Rusia și Ucraina), conform EU Observer.
România este țara cu cel mai mic șomaj oficial din ultimii 25 de ani, în medie, dar este singura țară unde 50% dintre familii declară că nu au niciun membru angajat; iar 25% au doar un membru angajat. 
La fel, România este printre țările cu cei mai multi absolvenți de universitate din lume, dar este țara fără nici o universitate în top 500 (sub țările africane) și ale cărei diplome nu sunt luate în seamă la angajare, nicăieri în Europa.

Și ar mai fi câteva alte exemple, dar unde spațiu publicistic nu e, nimic nu e, așa că poate vom reveni asupra lor.