Efuziunea care domnește din nou pe străzile din centrul Bacăului pare să nu
mai mire pe nimeni. Au loc parăzile absolvenților! Lumea s-a obișnuit cu o
astfel de atmosferă de campus universitar american ca în filme, dar care la noi
lasă în urmă un fel de parfum străin, cam la fel cu cel adus în patul conjugal
de un soț infidel. E veselie mare printre absolvenții băcăuani la sfârșit de
ciclu școlar de orice nivel. Am numit-o „efuziune”, adică exteriorizare
puternică a unor sentimente pozitive, o stare firească, până la un punct, prin
care trec cohortele de tineri după atâta amar de învățătură. Rădăcinile învățăturii
sunt amare - îmi spunea adeseori tatăl meu -, dar roadele acestui pom sunt atât
de dulci. Cum să nu te bucuri?!
Unde or fi, însă, roadele pomului? Sau, unde mai sunt? Or mai fi la îndemâna
acestor fericiți de absolvenți? Știu ei, cu adevărat, dacă le pot afla? (cum tocmai
se întreba un coleg de breaslă, trecut și el prin furcile caudine ale
domeniului). Frumos își mai aruncă absolventul toca în aer, dar știe el oare
unde va să cadă?
Dacă statisticile sunt de atâta vreme atât de sumbre cu privire la situația
locurilor de muncă în România, vă dați seama cum arată realitatea. Și totuși,
anul acesta Statistica oficială ne contrazice. Numărul locurilor de muncă vacante
a ajuns, în primul trimestru, la 45.100, cu 7.000 mai multe față de primele trei luni ale anului trecut. Cele
mai mari rate ale locurilor vacante s-au înregistrat în administrația publică
(3,13%) și în alte activități de servicii (2,55%). În același timp, în
industria prelucrătoare s-au concentrat aproape 27% din numărul total al
locurilor de muncă vacante (12.000), iar rata a avut valoarea de 1,10%.
Asta se caută acum: funcționari și
lucrători în servicii. Dar economiștii, dar profesorii, dar inginerii, dar atâția
alții abia ieșiți de pe băncile facultăților ce fac? La ultima acțiune „Bursa
locurilor de muncă” din Bacău, numărul tinerilor în căutare de lucru a fost
mic. Tinerii se pregăteau, poate de pentru paradele de absolvire. Sau poate
pentru ceea ce au visat ani întregi, chiar în școală: să plece prin cele străinătăți,
după un ban mai bun, după o viață mai bună.
Or fi, pe acolo, roadele cele dulci ale învățăturii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu