Veteran de război vaccinat la 102 ani

La Moinești, venerabilul colonel (rtr.) Ion Procopie, veteran de război care pe 5 decembrie a acestui an va împlini 102 ani, s-a prezentat la un centru de vaccinare împotriva Covid 19.

Ion Procopie este una dintre personalitățile de referință ale municipiului Moinești – spune primarul Valentin Vierul, care ne-a și informat despre hotărârea veteranului de a se vaccina. „Este un luptător (la propriu și la figurat), un magistrat, un erou și mai ales un model de viață pentru toate generațiile” – a precizat primarul Moineștiului.

Venerabilul colonel, pe care l-am întâlnit recent la Oituz, la comemorarea Eroilor căzuți în luptele din Primul Război Mondial, este încă un om vioi, cu o memorie fascinantă și care și arată o poftă de viață de invidiat. Hotărârea sa de face vaccinul împotriva Covid 19 nu este, deci, ieșită din comun decât prin vârsta la care a ajuns veteranul.

Născut la Solonț, Ion Procopie a devenit magistrat la începutul anilor ’40 ai secolului trecut, dar a cunoscut și anii celui de Al Doilea Război Mondial, când a luptat pe Frontul de Est, dar și împotriva armatei germane, până în Ungaria și Cehoslovacia. A lucrat, după război, în Moinești și Buhuși ca juristconsult.

„Ion Procopie – a mai spus primarul Valentin Vieru - este un învingător. El a învins atât în război cât și în viață. Este un model de patriotism, de curaj, de tenacitate, de corectitudine și de bunătate și un model pentru noi și pentru cei ce vor veni”.

 

Demnitatea - icoana din sufletul unui veteran de război ajuns la 100 de ani

Duminică, 7 februarie, în familia veteranului Neculai N. Groza, din Frumușelu, sat de legendă din comuna Glăvănești, a fost mare sărbătoare. Singurul veteran de război care mai este în viață acolo a împlinit 100 de ani.

Am ajuns la Frumușelu alături de vicepreședintele Filialei „Colonel Corneliu Chirieș” Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor (ANCE) „Regina Maria”, Cristi Aioanei, cu un braț de diplome și medalii. Străini de loc, ne-am învârtit un pic prin sat, dar până la urmă am ajuns unde trebuia. Casa familiei Groza se deosebea, în acea zi, de toate celelalte: pe frontispiciul ei era arborat drapelul național.

Afară un pui de ger își făcuse cap. Dar de cum ne-au întâmpinat sărbătoritul și familia sa am simțit un imens val de căldură. Așa familie frumoasă și educată mai rar poți vedea.

Cu Neculai Groza am stat de vorbă „în camera de curat” – cum se mai spune încă prin satele noastre. În jur nostru au roit, imediat, copiii veteranului, nepoții și strănepoții. Nu toți, dar destui, pentru că în familia Groza au fost, în timp, în total 12 copii, iar acum sunt și 22 de nepoți și 43 de strănepoți.

Icoana din raniță, credința din suflet

„Cum a fost suta de ani prin care ai trecut, bunicule Groza?” – l-a întrebat unul dintre noi. „Cei o sută de ani ai mei i-am petrecut și bine și rău. Am muncit și în agricultură, dar și pe șantier. Și am crescut mulți copii. Dar pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial am fost, din 1943, numai în Rusia. Astăzi, niciunul dintre camarazii mei nu mai sunt în viață. Doi dintre ei erau chiar de pe aici, din Frumușelu și din Glăvănești. Și eu, acum, la anii la care am ajuns, îmi mai doresc doar un sfârșit ușor” – spune, cu ochii umezi, Neculai Groza.

La puțin peste 22 de ani, Neculai Groza a plecat pe front după ce a făcut un an de instrucție la Tecuci. „Am avut ofițeri foarte buni – spune veteranul. N-am să uit niciodată cât de greu era la retragerea din prima linie, că nu mai știai unde ajungi. Era însă mai ușor când înaintam împotriva inamicului, aveam o țintă precisă. Nu prea știam ce e frica, acolo. Dacă erai precaut și judecat, nu trebuia să ai teamă. Odată m-am întâlnit cu un rus, care spunea că fusese și el pe aici, pe la noi, la Podu Turcului și la Găiceana. Mi-a dat o icoană și mi-a spus să o port mereu în sacul de merinde, că astfel mă va apăra Dumnezeu. Și așa a fost. Dar, celor tineri, de astăzi, le spun să fie harnici, cuminți, liniștiți și la locul lor, pentru că pe mine nu m-au cunoscut niciodată de rău autoritățile”.

Felicitări, diplome, medalii

Pentru tinerețea jertfită în război, dar și pentru felul său de a fi și mai ales pentru vârsta pe care a atins-o, Neculai N. Groza a fost înaintat, onorific, la gradul militar de căpitan. Iar ministrul Apărării Naționale, generalul Nicolae-Ionel Ciucă, i-a trimis o scrisoare de felicitare.

Din partea Asociației Naționale a Veteranilor de Război a primit o Diplomă aniversară, iar din partea Filialei Bacău Cultul Eroilor, vicepreședintele Cristi Aioanei i-a înmânat, în numele președintelui filialei, col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte, Diploma și medalia aniversară „Centenarul Zborului Marii Uniri”.

Și cum în familia veteranului se află și un veritabil rapsod popular al satului Frumușelu, Gheorghe Bratu, care mânuiește abil o veche armonică, nu puteau lipsi la acest moment nici câteva melodii „cu dedicație”.

La acest eveniment nu a venit, însă, nici un reprezentant al autorităților locale. Erau, poate, pe alte fronturi.

„Îmi înclin fruntea și rostesc o rugăciune pentru sănătatea dumneavoastră, domnule căpitan în retragere NECULAI GROZA, un OM care ați făcut sacrificii enorme pentru această țară, pentru frumoasa familie pe care ați păstorit-o, pentru modul demn în care v-ați trăit viața. Istoria, confirmată de amintirile pe care ni le-ați împărtășit, ne spune că nu ați șovăit nicio clipă atunci când patria v-a chemat la datorie! Crucea pe care ați purtat-o mereu în raniță, alături de care ați înfruntat cu pieptul înainte gloanțele și schijele care au săpat răni adânci numai în sufletul dumneavoastră, va ajutat, prin Bunul Dumnezeu să ajungeți teafăr acasă. Și ne-ați oferit nouă, generațiilor actuale, șansa de a trăi într-o țară liberă, suverană și independentă, pe teritoriul străbun.”

Cristi Aioanei, vicepreședinte al Filialei Bacău a ANCE

 

Comuna Parava și-a sărbătorit ultimul veteran de război, ajuns la 100 de ani

Ultimul veteran de război pe care îl mai are comuna Parava, Ion V. Chelaru, a fost sărbătorit la împlinirea a o sută de ani de viață. Alături de el au venit la acest mare eveniment frații și copiii, mulțime de nepoți și strănepoți, dar și primarul comunei, Costel Dediu, și vicepreședintele Filialei Bacău „Col. Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Cristinel Aioanei.

Mic la stat, dar mare la fapt - cum ar spune cronicarul -, Ion V. Chelaru ne-a întâmpinat cu o privire senină și cu o față curată, luminoasă. Nu-i dădeai vârsta la care a ajuns. Dar când am stat și de vorbă, ne-a uimit și mai mult cu sprinteneala rostirii. Am văzut în veteranul Ion Chelaru frumusețea bunicilor noștri și înțelepciunea, dar și bunul-simț ale omului de la sat, trecut prin multe ale vieții.

Pe front, de la Nistru până în Munții Tatra

Flăcăul Ion V. Chelaru, din comuna Parava, a fost luat, pe 10 februarie 1942, la armată. Ca și el au mai îmbrăcat haina militară alți trei frați dintre cei nouă ai familiei Chelaru. „Am stat numai trei luni la Regiment, după care am plecat pe frontul din Rusia – spune veteranul. Am ajuns în Transnistria, dar și prin zonele nordice. Însă am avut  comandanți buni, care ne-au ținut în viață până la sfârșitul războiului. Am fost soldat și mă ocupam cu instalarea liniilor telefonice pentru comunicațiile armatei. Mi-am văzut de treabă, nu am reclamat pe nimeni, mi-am căutat, cum se spune, numai de drumul meu. Auzeam multe lucruri, dar nu le-am destăinuit nimănui”.

Ion Chelaru își amintește că, acolo, pe front, a fost de multe ori în pericol, dar - crede el - în viață în general te afli așa, pentru că atunci când pleci știi ce faci, dar cum și când te mai întorci nu mai știi. Poate cel mai greu a fost când au traversat râurile mari, de la Nistru până în Cehoslovacia. „Am plecat pe front împotriva rușilor și ne-am întors după ce am luptat împotriva nemților – spune veteranul. Noaptea de 10 mai 1945 nu pot să o uit. Ne-a prins în Cehoslovacia. Grozavă noapte a fost, brăzdată de mulțime de trasoare, dar războiul era gata”.

Militarul din Parava s-a întors acasă tot soldat. „Nu am căutat grade, deși am stat numai în linia întâi - mai spune Ion Chelaru. Mulțumesc lui Dumnezeu că din război ne-am întors acasă, în viață, toți cei patru frați. M-am căsătorit după ce am venit de la război și am avut cinci copii. Combatanților li s-a dat și pământ, dar eu l-am refuzat, pentru că era unul pietros, cam departe, la deal, pe Cioca, la Orbeni. Cel mult puteam crește pe acolo oi, dar eu am rămas agricultor și m-am ocupat mult cu grădinăritul”.

Flori, medalii și diplome de recunoștință

Primarul Costel Dediu a intrat în casa lui Ion Chelaru cu un buchet de flori roșii, galbene și albastre, dar și cu un tort pe care erau aprinse lumânările care întruchipau cifra „100”. „Prețuire și recunoștință!” era înscris pe tort. Veteranul a stins lumânările dintr-o suflare, apoi, cu ochii umezi, a primit din partea Asociației Cultul Eroilor medalia Centenarul Făuririi României Reîntregite și Diploma și medalia Aniversară Centenarul Zborului Marii Uniri, iar din partea Asociației Naționale a Veteranilor de Război o diplomă aniversară. „De-acum - a mai spus veteranul - îmi doresc să fim cu toții bine și să nu avem ură pe nimeni. Numai așa va merge totul cum trebuie!”.

„Am onorat cu mare drag misiunea încredințată de președintele  Filialei Bacău Cultul Eroilor, col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte, de a reprezenta Asociația Națională Cultul Eroilor și Asociația Națională a Veteranilor de Război, Filiala „Eremia Grigorescu” Bacău, la evenimentul din comuna Parava. A fost unul dintre evenimentele emoționante la care rareori îți este dat să participi. Ei, veteranii, bunicii noștri, sunt eroii noștri, sunt oamenii care au înțeles la timpul lor că interesele țării și apărarea culorilor tricolorului românesc sunt mai presus de orice. Cu greu îți găsești cuvintele care să exprime recunoștința pentru acești Eroi încă în viață. Fără a folosi cuvinte mari, cred că toată România ar trebui să îi ureze veteranului Ion Chelaru «La mulți ani» și să-i mulțumească pentru tot ce a făcut pentru țară. De asemenea, vreau să-l felicit pe domnul primar Costel Dediu pentru munca depusă și implicarea din viața cetățenilor din comună!”

Cristinel Aioanei, vicepreședinte al Filialei Bacău „Cultul Eroilor”