Demnitatea - icoana din sufletul unui veteran de război ajuns la 100 de ani

Duminică, 7 februarie, în familia veteranului Neculai N. Groza, din Frumușelu, sat de legendă din comuna Glăvănești, a fost mare sărbătoare. Singurul veteran de război care mai este în viață acolo a împlinit 100 de ani.

Am ajuns la Frumușelu alături de vicepreședintele Filialei „Colonel Corneliu Chirieș” Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor (ANCE) „Regina Maria”, Cristi Aioanei, cu un braț de diplome și medalii. Străini de loc, ne-am învârtit un pic prin sat, dar până la urmă am ajuns unde trebuia. Casa familiei Groza se deosebea, în acea zi, de toate celelalte: pe frontispiciul ei era arborat drapelul național.

Afară un pui de ger își făcuse cap. Dar de cum ne-au întâmpinat sărbătoritul și familia sa am simțit un imens val de căldură. Așa familie frumoasă și educată mai rar poți vedea.

Cu Neculai Groza am stat de vorbă „în camera de curat” – cum se mai spune încă prin satele noastre. În jur nostru au roit, imediat, copiii veteranului, nepoții și strănepoții. Nu toți, dar destui, pentru că în familia Groza au fost, în timp, în total 12 copii, iar acum sunt și 22 de nepoți și 43 de strănepoți.

Icoana din raniță, credința din suflet

„Cum a fost suta de ani prin care ai trecut, bunicule Groza?” – l-a întrebat unul dintre noi. „Cei o sută de ani ai mei i-am petrecut și bine și rău. Am muncit și în agricultură, dar și pe șantier. Și am crescut mulți copii. Dar pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial am fost, din 1943, numai în Rusia. Astăzi, niciunul dintre camarazii mei nu mai sunt în viață. Doi dintre ei erau chiar de pe aici, din Frumușelu și din Glăvănești. Și eu, acum, la anii la care am ajuns, îmi mai doresc doar un sfârșit ușor” – spune, cu ochii umezi, Neculai Groza.

La puțin peste 22 de ani, Neculai Groza a plecat pe front după ce a făcut un an de instrucție la Tecuci. „Am avut ofițeri foarte buni – spune veteranul. N-am să uit niciodată cât de greu era la retragerea din prima linie, că nu mai știai unde ajungi. Era însă mai ușor când înaintam împotriva inamicului, aveam o țintă precisă. Nu prea știam ce e frica, acolo. Dacă erai precaut și judecat, nu trebuia să ai teamă. Odată m-am întâlnit cu un rus, care spunea că fusese și el pe aici, pe la noi, la Podu Turcului și la Găiceana. Mi-a dat o icoană și mi-a spus să o port mereu în sacul de merinde, că astfel mă va apăra Dumnezeu. Și așa a fost. Dar, celor tineri, de astăzi, le spun să fie harnici, cuminți, liniștiți și la locul lor, pentru că pe mine nu m-au cunoscut niciodată de rău autoritățile”.

Felicitări, diplome, medalii

Pentru tinerețea jertfită în război, dar și pentru felul său de a fi și mai ales pentru vârsta pe care a atins-o, Neculai N. Groza a fost înaintat, onorific, la gradul militar de căpitan. Iar ministrul Apărării Naționale, generalul Nicolae-Ionel Ciucă, i-a trimis o scrisoare de felicitare.

Din partea Asociației Naționale a Veteranilor de Război a primit o Diplomă aniversară, iar din partea Filialei Bacău Cultul Eroilor, vicepreședintele Cristi Aioanei i-a înmânat, în numele președintelui filialei, col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte, Diploma și medalia aniversară „Centenarul Zborului Marii Uniri”.

Și cum în familia veteranului se află și un veritabil rapsod popular al satului Frumușelu, Gheorghe Bratu, care mânuiește abil o veche armonică, nu puteau lipsi la acest moment nici câteva melodii „cu dedicație”.

La acest eveniment nu a venit, însă, nici un reprezentant al autorităților locale. Erau, poate, pe alte fronturi.

„Îmi înclin fruntea și rostesc o rugăciune pentru sănătatea dumneavoastră, domnule căpitan în retragere NECULAI GROZA, un OM care ați făcut sacrificii enorme pentru această țară, pentru frumoasa familie pe care ați păstorit-o, pentru modul demn în care v-ați trăit viața. Istoria, confirmată de amintirile pe care ni le-ați împărtășit, ne spune că nu ați șovăit nicio clipă atunci când patria v-a chemat la datorie! Crucea pe care ați purtat-o mereu în raniță, alături de care ați înfruntat cu pieptul înainte gloanțele și schijele care au săpat răni adânci numai în sufletul dumneavoastră, va ajutat, prin Bunul Dumnezeu să ajungeți teafăr acasă. Și ne-ați oferit nouă, generațiilor actuale, șansa de a trăi într-o țară liberă, suverană și independentă, pe teritoriul străbun.”

Cristi Aioanei, vicepreședinte al Filialei Bacău a ANCE