Paradă de datini și obiceiuri de iarnă pe văile Trotușului și Tazlăului

La Moinești

În majoritatea localităților de pe văile Trotușului și Tazlăului au răsunat în aceste zile de sfârșit și de început de an glasurile colindătorilor, într-o atmosferă de voie bună, dominată de cântece și urături.

La Moinești, Comănești, Dărmănești, la Dofteana și la Târgu-Ocna, ca și în alte așezări trotușene, manifestările dedicate sărbătorilor de iarnă au încântat mai ales acolo unde acestea s-au transformat în adevărate festivaluri, cu o impresionantă desfășurare de formații alcătuite în mare parte din foarte mulți tineri, alături de bătrânii satelor, ceea ce demonstrează că încă se mai păstrează nealterate tradițiile locurilor și că ele sunt pe mâini bune.

La Comănești

Jocurile cetelor și formațiilor de urși, capre, căiuți, mascați, urâți și frumoși, alaiurile cu plugușorul străbun, cu irozi și doboșari, cu cerbi și multe alte obiceiuri și datini de iarnă au atras locuitorii și vizitatorii localităților care au organizat astfel de manifestări.   

Cel mai amplu și mai așteptat eveniment de acest gen a fost Festivalul de Datini și Obiceiuri Strămoșești de la Comănești (30 decembrie), ajuns la ediția a XXIII-a, care a inclus cele mai frumoase reprezentații populare, cu jocuri și urături străbune, precum Irozii, Mascații, Jocul Ursului, Jocul Caprei, Banda lui Bujor etc. Printre formațiile participante s-au numărat Ansamblul folcloric Gospodarii de pe Valea Asăului, Banda lui Bujor de la Asău, Ursul de la Leorda, Ansamblul folcloric ,,Cununa de pe Valea Muntelui”, Dansul măștilor de la Palanca, Plugul din Brătila-Mocani, Plugușorul de la Apa Asău, Capra de la Pârjol, Ursul din Zăvoi ș.a.

Un alt spectacol inedit este și jocul ,,Ursul de la Dărmănești”, care face parte din categoria teatrului folcloric, organizat anual pe data de 31 decembrie, tradiție care vine de pe vremea îmblânzirii animalelor și a spectacolelor dure, tari, date de sclavi în fața aristocraților, luptând cu fiarele în arene special amenajate, probabil de pe vremea romanilor.

La Târgu Ocna, la Festivalul ,,Tradiții și obiceiuri de iarnă” din ultima zi a anului abia încheiat, locuitorii și turiștii orașului-stațiune au putut urmări o amplă paradă a cetelor de urși și colindători din cartierele orașului, într-o atmosferă de sărbătoare și voie bună.

Pe 5 ianuarie, însă, un spectacol asemănător este așteptat și în stațiunea Slănic Moldova, la apropierea Crăciunului pe rit vechi.

Romulus-Dan BUSNEA, Petru Done

La Târgu Ocna

Activitate normală la Oficiul Bacău al AFIR

Oficiul Județean Bacău al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) și-a reluat în condiții normale activitatea, după descinderea de joi, 7 iulie, a procurorilor DNA. Birourile directorilor Oficiului au fost închise joi pentru câteva ore, iar ușa comună a acestora a fost păzită de doi agenți mascați.

Directorul executiv al Oficiului Județean, Andrei Seto, care se află în concediu de odihnă, a venit de acasă pentru ca procurorii să preia, probabil, doumente privitoare la unele proiecte de finanțare prin Programul Național de Dezvoltare Rurală.

Niciunul dintre salariații Oficiului nu a fost interogat în acest caz, iar Andrei Seto își continuă concediul de odihnă de care beneficiază. Anchetatorii nu au lansat nici un comunicat oficial cu privire la această descindere.

Am dat ochii cu mascații

În miez de vară, la aproape o jumătate de an până la Crăciun și Anul Nou, am dat ochii cu mascații. Sunt convins că nu trebuie să mai spun care mascați, pentru că astăzi până și copiii știu mai degrabă de mascații de la DNA, de la DIICOT, de la Parchetul General, de la Poliție sau de la Jandarmerie decât de cei autentici, făcuți de Sărbători. Atât de des apar mascații pe la televizor, prin ziare.

Nimeni nu și-ar dori să aibă de a face cu ei, deși – să o recunoaștem – sunt oameni ca și noi, puși în slujba unui interes general, profesioniști care ne apără.

Eu le-am dibuit înfățișarea impresionantă în penumbra unui hol al unei instituții de stat, unde am intrat de sub soarele grozav de iulie. Păzeau o ușă, să nu o deschidă nimeni, probabil până ar fi venit cineva îndrituit, de exemplu un procuror, să ridice de pe acolo ceva probe, calculatoare, dosare etc. Aveam informația că au descins în instituție, dar față în față cu ei dintr-odată tot am fost impresionat.

Mascații nu ne-au spus nimic. Adică doar că nu ai voie pe acolo sau pe dincolo. Ce să fi fost după ușa strașnic păzită poate aflăm de acum încolo. O fi turnat, vreunul, că s-a dat sau s-a luat șpagă ori că s-a fraudat ceva. Că n-au venit mascații degeaba!

Însă tot stau și mă întreb: dacă tot nu e nimeni într-un birou, iar funcționarul care lucrează de regulă acolo, bănuit de ceva, e plecat la mare distanță, de ce atâtea forțe supreme scoase la iveală? Sigilezi o ușă, pui un polițist să o păzească și cauți împricinatul să dea socoteală pe eventualele probe găsite.

Dar, ce știm noi, clevetitorii ocazionali. Oamenii legii știu cum se prinde peștele urmărit, știu ce au de făcut. Ce nu prea știu nici ei nici noi, încă, este de ce un funcționar al statului ar mai putea cuteza acum să se ungă până la urechi cu mierea pe care o putea linge doar de pe degete.

Dacă o fi băgat, totuși, mâna în știubeiul cu  miere, că până una-alta prezumția de nevinovăție își are rolul ei. Iar noi o respectăm.