Bonurile fiscale din iunie participă la extragerea loteriei din 19 iulie

Bonurile fiscale obținute de la comercianți în luna iunie vor participa, pe 19 iulie, la prima extragere lunara a „Loteriei bonurilor fiscale” organizată, de acum, regulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală. În fiecare lună va fi organizată o extragere, pentru bonurile fiscale din luna precedentă.

Pentru extragerea din 19 iulie, perioada de revendicare a premiilor va fi 20 iulie – 18 august, iar premiile vor fi acordate până pe 17 octombrie. Valoarea premiilor este de un milion de lei. Vor fi, însă, numai 100 de premii acordate, pentru ca valoarea lor să fie consistentă, atrăgătoare. Cei 100 de câștigători vor fi desemnați aleatoriu din totalul celor norocoși.

Următoarea extragere a loteriei va avea loc pe 16 august, pentru bonurile din luna iulie. Perioada de revendicare a premiilor va fi 17 august – 15 septembrie, iar premiile vor fi acordate până pe 14 noiembrie.

Loteria bonurilor fiscale este o măsură pentru combaterea evaziunii fiscal. Ea constă în extragerea aleatorie de numere în vederea accordării de premii în bani pentru persoanele fizice care dețin bonuri fiscale ce atesta cumpărarea de bunuri sau servicii pe teritoriul României. Se extrage un numar cuprins între 1 și 999 inclusiv, care reprezintă valoarea totală a bonului fiscal (fără subdiviziunile leului), inclusiv taxa pe valoarea adăugată. Acesta resultă în urma extragerii succesive a trei serii de cifre cuprinse între 0 (zero) și 9. De asemenea, se mai extrage și un număr care reprezintă ziua emiterii bonului fiscal (afferentă lunii sau intervalului calendaristic, după caz, pentru care se organizează extragerea).

Ficțiunea îngrașă evaziunea fiscală

Îndemnul unora de a nu mai plăti o marfă sau un serviciu dacă vânzătorul ori prestatorul nu-ți eliberează și bon fiscal pare tentant la prima vedere, dar greu de aplicat în condiții concrete. Foamea de bani a statului român a adus pe tapet și un astfel de îndemn, care după unii vine din pornirea firească de a-i pedepsi pe cei care se dedulcesc la evaziune fiscală și fac "bani negri" din comerț sau servicii aparant albe. Just doar până la un punct, până la momentul în care ar trebui să pleci cu marfa sau cu serviciul gata făcut și săi faci, comerciantului, din ușă, numai bezele. Vă imaginați, însă, ce poate ieși după o asemenea încercare?

Cred că îndemnul despre care vorbesc nu este soluția pentru diminuarea evaziunii fiscale. E ficțiune. Nici controlori după fiecare comerciant nu putem pune. Dar, după modelul din țările civilizate, un control aplicat fie și de numai un singur agent al Fiscului poate fi suficient, ca măciuca la un car de oale, dacă sancțiunile aplicate în caz de nereguli ar fi exemplare. Ce palmă mai grea îi poți da unui comerciant incorect (pentru a nu spune altfel!) decât săi închizi firma și să-i interzici să mai practice o astfel de activitate de aici încolo? Numai câteva sancțiuni de acest fel, plus amenzile de rigoare sau și altele mai grele, și vestea s-ar duce în lume ca de un popă tuns.

Am fost, recent, în minunata Țară a Bârsei. Încântat de ce am văzut și făcut, dar îngrijorat că ceea ce îmi spunea un amic agent de turism (și nu unul oarecare, ci unul important pentru zona noastră) s-a adeverit. Amicul meu nu face afaceri cu pensiunile turistice, în general, dar mai ales cu cele înscrise în programe așa-numite "de agroturism". De ce? Pentru că cei de acolo nu dau factură. Nu dau nimic. Încasează bănuțul și îți urează drum bun, pe lângă invitația de a mai trece pe acolo. Tu, om obișnuit, nu ai nevoie de facturi și bonuri fiscale, dar agentul de turism, care ar putea trimite în pensiunile de acest fel grupuri organizate, are nevoie. Facturi nu se taie, turism organizat nu se face! Pierderea de partea cui este?

Despre bonuri fiscale (că de facturi nu mai încape vorbă) se poate vorbi, în acest fel, și dacă treci prin piețe, prin oboare, pe la tarabele cu suveniruri de vacanță etc. Cine are casă de marcat la tarabă? Cine ar mai sta să tasteze pe aparat? Fiscul a venit cu o obligativitate înscrisă în lege pentru asemenea soi de comercianți. Fără bon fiscal nimic nu ar trebui să fie vândut. Dar, soluția nu se dovedește viabilă. Atunci, dacă nu merge, de ce să ne mai cramponăm de ea? De ce să nu căutăm alte soluții? În unele situații, chiar comercianții (considerați în sensul larg al acestui termen, adică și industriașii și agricultorii și prestatorii de servicii) spun că ar avea soluții, dar constată că taman guvernanții, adică autoritatea cea mai înaltă, nu stau de vorbă cu ei. {i, atunci, de ce să mai căutăm și noi nod în papură?

Loteria, ultima armă în lupta cu evaziunea

Minsterul de Finanțe a lansat așa-numita „Loterie a bonului”. Orice bon eliberat la casa de marcat din orice magazin sau de la piață (sic!) poate fi depus în această loterie și îți poate aduce, lunar, premii interesante. La ce comerț se face pe la noi, găselnița ministerului pare un simplu joc. Nici acesta original. În primul rând pentru că alții, în alte țări, mult mai civilizate, precum Portugalia, îl practică deja. Dar, loterii ale bonului fiscal se practică și pe la noi, din inițiative mai mult private. Eu însumi adun, lună de lună, bonurile pe care le primesc în magazinele adevărate, adică în super și hipermarketuri, de unde nu pleci fără bon dacă ai plătit la casa de marcat. Adun bonurile și le înscriu la o loterie privată, de unde tot lunar un singur bon din toată țara devine câștigător. Nu prea am noroc la astfel de jocuri, deci nu mi-am pus speranța în vreun câștig. Dar, încercarea moarte nu are și mă atrage ca un magnet. Apoi, la un post de televiziune am văzut, săptămânal, extragerea bonului câștigător din noianul celor trimise de oameni din toată țara care au cumpărat pâine. Doamne, cât de invidios am fost pe fericiții câștigător!

Va prinde, oare, noua loteria de stat? Va avea efectul sontat, adică reducerea evaziunii fiscale? Să nu uităm de câte ori nu primim bonuri chiar în magazinele de pâine, în baruri sau pe la dughenele din piață. Avem, oare, destul „tupeu” să nu plecăm de acolo fără bon? Greu de zis, dar aș pune mâna în foc că mulți nu avem.

Atunci, despre ce loterie vorbim? Mai ales că finanțiștii cer și o căruță de date personale de la bieții depunători de bonuri la loterie, inclusiv CNP-ul, despre care nu de mult s-a făcut atâta caz public.

Ce ne facem? Intrăm în joc sau nu?

Eu zic să intrăm. Să avem tupeu să cerem bonurile fiscale de oriunde. Am un exemplu de „tupeu” fantastic în materie de cumpărături, încă de acum vreo 50 de ani. Într-un aprozar din Onești, o doamnă bine din toate punctele de vedere a ajuns la rând și a cerut, răspicat: Vă rog, un kilogram de roșii, dar din lădița aceea, nu de dincolo, și un kilogram de cartofi, dar de acolo, nu de dincolo. Și 20 de bani restul, vă rog!

Am rămas mut de uimire. Eram copil încă și nu mi-am făcut un proces de conștiință că eu nu aveam atâta tupeu, dar nici întâmplarea n-o voi uita cât voi trăi.

Păcat că pe atunci nu se inventase încă „Loteria bonului”. Dar nici bonuri nu se prea dădeau.