Românii
care trăiesc și muncesc de ani buni în străinătate devin tot mai conștienți de
ei înșiși. Cu toții am recunoscut aportul pe care acești oameni îl au la
creșterea economiei naționale, prin transferurile mari de capital pe care le
fac an de an în țară. Spunem deseori că fără banii „stranierilor” ne-am
descurca mult mai greu și astfel îi venerăm pe cei care muncesc pentru ca și
celor din țară să le fie mai bine.
Constatăm,
însă, că cei de peste hotare, mai ales din țările occidentale, au căpătat un alt
soi de mentalitate, au alt fel de conștiință și încep să ne dea tot mai des
lecții. Tocmai pentru că știu tot mai bine ce aport au la binele țării lor de
origine. Ne amintim cât de vocali au fost ei atunci când guvernele au greșit
organizând ca vai de lume accesul lor la urnele de vot, când mii de oameni n-au
mai putut vota pentru că procesul în sine a fost, voluntar sau involuntar,
prost organizat. Stranierii ne arată clar cine sunt și cât valorează ca
cetățeni ai patriei mamă.
Ultimul
demers de acest fel l-au făcut cei plecați peste hotare chiar acum, de Paști,
când mii dintre ei au venit să petreacă românește sărbătorile acasă, în țară.
Sărbătoarea a trecut, iar oamenii s-au întors la rosturile lor. S-au trezit,
însă la cozi kilometrice în vămi, au stat cu orele la rând să poată trece
granița de stat. Iar printr-o organizație a lor, Federația asociațiilor de
români din Europa, au cerut răspicat: „Urgent, suplimentarea personalului
vamal!”. Ba, mai mult, au arătat cât de josnic este comportamentul
administrației de la București față de milioanele de românii din diaspora. „Se
pare că suntem buni doar ca să injectăm anual miliarde de Euro în economie. Stăm
de ani buni departe de familiile noastre, iar atunci cand venim în țară suntem
tratați cu ostilitate. Situația este și mai penibilă din cauza metehnelor
binecunoscute ale vameșilor de a confisca din bagaje tot ce se poate, în
așteptarea șpăgii” – spun ei.
Ce răspuns să le dăm? Până
atunci lăsăm rușinați ochii în pământ.
