Băcăuanii au câștigat un proces în cazul Casei Alecsandri

Casa Alecsandri a fost construită în secolul al XVIII-lea

Proprietarul imobilului din strada George Apostu, din Bacău, imobil cunoscut ca obiectiv de patrimoniu sub numele de „Casa Alecsandri”, a pierdut, la Curtea de Apel București procesul prin care a solicitat, prin recurs, Ministerului Culturii să fie anulat ordinul prin care casa este declarată monument istoric. Sentința poate fi însă atacată, în următoarea etapă procesuală, la Înalta Curte de Casație și Justiție. „Este o mică victorie pentru băcăuani și suntem, acum, în așteptarea citației pentru noul proces – ne-a declarat conf. univ. dr. Ioan Dănilă, președintele Societății Cultural-Științifice «Vasile Alecsandri», care în această speță are calitatea de intervenient. Sper ca noul proces să fie judecat cu aceeași înțelepciune ca la Curtea de Apel București, unde s-a dat dreptate monumentului istoric.” Intervenientul este persoana care intervine înr-un proces în justiție pentru a-și apăra un drept propriu sau pentru a sprijini apărarea altuia, în speța de mai sus fiind vorba de interesul Ministerului Culturii, cel care a declarat Casa Alecsandri monument istoric încă din anul 1982. Scopul actualului proprietar, un cetățean italian, este de a vinde casa, imobil aflat oricum în avansată stare de degradare, ori de a recupera terenul de sub ea. Imobilul a fost evaluat de experți la 79.000 de euro și face parte – conform precizărilor Direcției Județene pentru Cultură Bacău – din ansamblul de case ale vornicului Alecsandri, tatăl poetului Vasile Alecsandri.

„Casa este monument istoric declarat din anii ´80, nu neapărat prin numele lui Alecsandri, ci prin vechimea sa, în primul rând. Astfel, proprietarul a pierdut din start procesul, prin însăși formularea cererii”.

Conf. univ. dr. Ioan Dănilă, președintele Societății Cultural-Științifice «Vasile Alecsandri»

Zece băcăuani nominalizați pentru trofeul Oamenii Timpului 2015

Trofeul
Oamenii Timpului

Asociația Revistei Timpul, care organizează campania „Oamenii Timpului 2015”, a încheiat perioada de prejurizare, iar cei 80 de finaliști nominalizați la cele zece categorii ai campaniei pot fi votați de admiratorii lor. Campania este destinată promovării valorilor publice considerate reprezentative pentru Regiunea Nord-Est, la care se adaugă orașele Chișinău (Republuca Moldova) și Cernăuți (Ucraina). Între cei 80 de nominalizați se regăsesc zece băcăuani: scriitorul Iulian Tănase - la categoria Literatură (13 voturi până la sfârșitul acestei săptămâni), directoarea Teatrului „George Bacovia”, Anca Sigartău - la categoria Arte (45 de voturi), prof. univ. dr. Mihai Tălmaciu - la categoria Educație și cercetare (5 voturi), președinta Fundației de Sprijin Comunitar, Gabriela Achihăi - la categoria Societate civilă (6 voturi), muzicianul Sorin Zlat - la categoria Diplomație publică (2 voturi), istoricul și publicistul Corneliu Stoica - la categoria Memorie și istorie (2 voturi), conf. Univ. dr. Ioan Dănilă - la categoria Jurnalism (4 voturi), studentul Severin Brunhuber - la categoria Tinere valori (8 voturi), medicul Cristian Postolache - la categoria Sănătate (8 voturi) și Ioan-Vlăduț Nuțu - la categoria Antreprenoriat (6 voturi).

Campania a fost lansată la începutul lunii septembrie în Bacău, când Asociația Revistei Timpul a încheiat și un parteneriat cu Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est. Gala Oamenii Timpului (ediția a doua) va avea loc pe 12 decembrie, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Organizatorii spun că există și posibilitatea acordării unor premii speciale, precum și a unor distincții „In memoriam” unor personalități care au onorat în mod deosebit tradiția culturală a județelor din Regiunea Nord-Est și din Chișinău și Cernăuți.

Mihai Ceucă: misterul vieții din cărțile poștale ilustrate

•  jubileul unui colecționar

Colecționarii împătimiți sunt, cel puțin pentru mine, oameni misterioși. Sigur și pentru alții. Ne imaginăm „comorile” pe care le dețin, adică piese de diferite origini și categorii, lucruri care, de regulă, țin de un trecut la fel de misterios. Dacă vei cunoaște, însă, cu adevărat un colecționar, vei constata că toate acestea au o altă conotație, că „misterul” începe abia odată cu munca de sisif a colecționarului în a cerceta amănuntele legate de colecția lui.

Un astfel de om este băcăuanul Mihai Ceucă, romașcan, de fapt, prin origine, băcăuan prin adopție profesională, un colecționar care a ajuns, doar cu puțin timp în urmă, la jubileul pasiunii lui. „24 august 2015, zi istorică în viața mea de colecționar – scria, pe un canal de socializare Mihai Ceucă. În urmă cu exact 50 de ani am achiziționat prima carte poștală ilustrată, piatră la fundamentul întregii mele vieți dedicate cartofiliei. Prima ilustrată rămâne și cea mai dragă mie. Când a trecut o jumătate de secol?!?”.

Această jumătate desecol - îmi spunea colecționarul – a început tocmai când terminase liceul și a mers la Clubul de schimb filatelic din Roman. Era pe 24 august 1965. Din tot ce era prezentat acolo, expoziția fiind ceva asemănător târgurilor actuale (pe vremea aceea se numea schimb filatelic, nu târg), cu piese de la de la toți colecționarii din zona Moldovei, i-au atras atenția cărțile poștale ilustrate. „Am simțit o emoție specială când am văzut Romanul într-o carte poștală de la 1900, o imagine luată din Turnul Episcopiei – spune Mihai Ceucă. De atunci am tot cumpărat cărți poștale, dar prețurile nu m-au interesat niciodată. Alături de acestea, am căutat amănunte despre ceea ce vedeam în imagini, în monografii. Am fost romașcan până am terminat studiile liceale, apoi, după facultate, am ajuns în Bacău. Dar pasiunea pentru cărțile poștale a fost, pentru mine, o reală relaxare, chiar și când mă pregăteam pentru facultate. Baza într-o colecție este, însă, studiul asupra elementelor pe care legăsești în piesele colecționate. Nu ești colecționar dacă te bazezi doar pe un număr cât mai mare de piese. Ai fi doar un depozitar. Important este să te apuci să le studiezi.”

Astfel, pe Mihai Ceucă îl găsești, deseori, în arhive, în biblioteci, călător pe urmele câte unei informații, pentru a lămuri ceea ce vede în colecțiile sale.

Pentru el, colecționarul este un custode de muzeu privat, al unui muzeu cu porțile deschise publicului. De aceea, cărțile poștale ale lui Mihai Ceucă pot fi văzute, la liber, pe internet, pe DVD-uri, în expoziții, oriunde.

A pătruns, prin pasiunea sa, într-o lume cu adevărat mirifică, unde a cunoscut personalități mari, din țară și din străinătate, precum filatelistul Dumitru Passalega, de la care a primit și îndemnul care i-a jalonat toată viața de colecționar: „Orice piesă poate fi obiect de istorie poștală”. De la unii a învățat elemente esențiale ale vieții de colecționar. A devenit filatelist și maximafilist, a dat substanță unor istorii reale, bazate pe documentare, cu care a cucerit premii speciale. Premiile sunt ele însele o colecție, dar cel mai mult s-a simțit onorat de un Vermeil obținut în Portugalia, pentru un exponat de maximafilie, în 2010 („Oameni celebri ai lumii în raport cu masoneria”).

Dar, despre Mihai Ceucă vor vorbi, aici, pasionați colecțioari și cercetători băcăuani care l-au cunoscut sau care îl cunosc și îi apreciază munca: Vasile Doroș, Constantin Amâei, Ioan Micu, Mihai Semenov, Lucian Șerban și Ioan Dănilă.

Citiți aici suplimentul pe care l-am coordonat pentru ziarul Deșteptarea: 
www.desteptarea.ro/mihai-ceuca-misterul-vietii-din-cartile-postale-ilustrate