Istoria glăjeriei din Ciobănuș scrisă pe jetoane

Inginerul oneștean Dorel Bălăiță, pasionat colecționar dedicat istoriei pe care a descoperit-o pe jetoanele mai multor întreprinderi și instituții din județul Bacău, a publicat, recent, un articol despre un jeton „de glăjerie”, al fabricii de sticlă care a funcționat în satul Ciobănuș (Asău). Articolul „Un jeton de glăjerie” a apărut în revista „Cercetări Numismatice” a Muzeului Național de Istorie a României.

Articolul face, astfel, și o scurtă dar interesantă incursiune în istoria industriei de sticlărie a României.

Martori ignoranți ai istoriei, jetoanele sunt documente exonumismatice care aduc mărturii despre entitățile comerciale. Un jeton este o piesă metalică sub formă de monedă sau de marcă, o fișă, o bucată de metal ori de altceva în formă de medalie, întrebuințată ca monedă de plată, de schimb la joc sau cu ajutorul căreia se declanșează un automat. Cu jetoane se puteau face, fie și parțial, plata salariilor. Oamenii putea cumpăra cu ele „de la cantină” (un fel de bazar, nu ceea ce înțelegem noi astăzi că este cantina) alimente, haine, unelte etc.

Când și unde a funcționat fabrica de geamuri din Ciobănuș

Fabrica din Ciobănuș MAW&Ci - aflăm de la Dorel Bălăiță - a existat în perioada 1810-1917, fondată la inițiativa lui Costache Ghika-Comănești, care deținea acolo pământuri și păduri întinse. În anul 1810, Costache Ghika-Comănești a încheiat cu austriacul David Leiba un contract care prevedea construirea unei fabrici de sticlă pe moșia sa. Pentru a-și plăti datoriile la creditori, David Leiba primește, în 1819, de la Scarlat Alex Calimah Voevod dreptul de a vinde sticla produsă la fabrica din Ciobănuș. La 20 aprilie 1819, Leiba pleacă însă din țară, iar fabrica de sticlă îi rămâne boierului Ghika-Comănești, cu 28 de muncitori în 1860.

Fabrica din Ciobănuș este amintită și de Nicolae Iorga, în volumul său de amintiri de călătorie făcute prin țară înainte de prima conflagrație mondială.

Fabrica de geamuri de la Ciobănuș este menționată ca având gajat, de societatea Bayley&Co, depozitul de geamuri la banca Marmorosch Blank &Co, pentru un împrumut de 50.000 de lei.

„Am aflat – spune Dorel Bălăiță - că inițialele MAW de pe jeton vin, de fapt, de la numele directorului general al fabricii de sticlă, iar numele întreg era Bertie Maw. Am aflat și localizarea fabricii: cum treci podul de la Ocolul silvic Ciobănuș, cam pe unde este acum stația de tratare a apei”.

În anul 1917, fabrica de geamuri de la Ciobănuș a fost bombardată și distrusă, nemaifiind refăcută. Imagini ale acesteia s-au păstrat pe cărțile poștale de la acea vreme.

Dorel Bălăiță a descoperit jetoane și ale închisoarii din Târgu Ocna, ale moșiei Cerkez-Gârbovana, ale companiei Dienermann & Wecsler care exploata lemn în zona Dărmănești, sau ale Fabricii de Postav din Buhuși și ale fabricii de zahăr din Sascut, dar și jetoane ale unui restaurant din Slănic Moldova și ale unor fabrici din țară.

Dorel Bălăiță: „De la apariția articolului în «Cercetări Numismatice» am aflat mai multe despre această sticlărie. Informațiile vor face parte dintr-un volum scris deja și dedicat jetoanelor societăților de pe Valea Trotușului. Sunt lucruri interesante si inedite de istorie locală. Deocamdată, cartea caută un sponsor. Am identificat 14 localități unde s-au emis jetoane și 21 de entități economice care au utilizat astfel de obiecte. În volum sunt prezentate 57 de jetoane cu istoricul din spatele lor, acolo unde l-am putut afla.”