ZIUA EROILOR ROMÂNIEI - Spre neuitare!

Col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte, președintele Filialei Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor

Monumentul Eroilor din Cimitirul Central Bacău

Ziua Eroilor Neamului, sărbătorită în fiecare an de Ziua Înălțării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, va fi marcată, joi, 28 mai, și în județul Bacău, dar în condițiile impuse de combaterea pandemiei de Covid-19. O astfel de manifestare, cu un număr redus de persoane, va avea loc, de la ora 12,00, și la Cimitirul Central din Bacău, organizată de Filiala „Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Venim la Monumentele și mormintele eroilor să depunem flori ale recunoștinței, să aprindem o lumânare, să facem o rugăciune și să vărsăm o lacrimă pentru Ei, Eroii Neamului. Ne înclinăm frunțile, cu smerenie, în fața memoriei străbunilor care au făurit poporul român și au apărat cu prețul vieții lor fruntariile țării, în epoca veche, medie, modernă și contemporană”.

Sărbătorim, astăzi, Ziua Eroilor României când Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, la 30 de ani de la reînființare, nu poate organiza ceremoniale militar-religioase în Cimitirele și la Monumentele Eroilor!

Să nu uităm, însă, pildele poetul Nichita Stănescu: „Nu-l uitați pe cel căzut în război, / Lăsați-i din când în când un loc liber la masă / Ca și cum ar fi viu între noi, / Ca și cum s-ar fi întors acasă."

O zi ca oricare alta?

Coperta revistei „Cultul eroilor noștri”, 1924

Acum aproape o sută de ani, în revista „Cultul eroilor noștri” – organ al Societății Mormintele Eroilor, precursoarea Asociației Naționale Cultul Eroilor, era evocată o perioadă grea de comemorare a memoriei eroilor neamului, așa cum se întâmplă și astăzi. Pentru că Ziua Eroilor nu este o zi ca oricare alta.

„Au trecut șase ani de la încheierea păcii care a pus capăt celui mai mare prăpăd pe care la cunoscut omenirea. Șase ani și-au scurs zilele și uitarea peste ruinele războiului... În toate țările Apusului, pacea și-a reluat obiceiurile-i blânde și tihnite; câștigând pe oameni și făcându-i să uite durerile trecutului, pentru bucuriile viitorului.

Numai la noi, însă, liniștea nu găsește nicăieri găzduire; durerile în loc să se stingă, pierind, devin tot mai adânci și chinuitoare; și chiar deasupra mormintelor, buruienile neplivite amintesc asprimea sufletelor, în loc de bunătatea care se cade să se reverse în pioase îngrijiri peste ele.

Numai la noi jalea războiului nu s-a isprăvit încă. S-ar părea că blesteme nesfârșite ne-au ursit la chinuri continue.

Războiul continuă, deci.

Se pare că n-au fost de-ajuns sutele de mii de morți rămași pe câmpurile de luptă. Acum trebuie să piară toți ai lor, pentru ca să nu mai rămână nicio urmă din neamul vitejilor. Și cei scumpi lor pier. Copii grămădiți în orfelinate cunosc toate chinurile părăsirii; iar mamele îndurerate, soțiile lipsite de sprijinul celui scump se zbat în lipsuri și suferință...”