Primarul din Urechești: „Administrație bună faci cu educație și cu ajutorul lui Dumnezeu”

Pe Nicolae Talabă, primar în Urechești din anul 2000, acum sub drapelul PNL, îl cunosc de vreo zece ani. Economist de profesie, dar și un om tânăr, de la început mi-a făcut impresia intelectualului care construiește o administrație pe principii inginerești. Astăzi l-am găsit degajat, ca pe un om care și-a văzut multe dintre obiective realizate, dar la fel de atent la ceea ce în jur și de hotărât pentru viitor. Îmi face și acum impresia că este omul care măsoare de zece ori și taie o dată. Ca economiștii! În 2012 a scos o monografie a comunei natale, o carte „grea” la propriu, dar și foarte documentată, scrisă în același stil al economistului de carieră.

De unde ați ajuns la primăria comunei Urechești, domnule primar?

Nicolaie Talabă, PNL, primar din anul 2000. Sunt de loc din comuna Urechești. Părinții mei tot de aici, iar bunicul după tată a fost chiar primar al comunei, în perioada interbelică. Eu, când am luat decizia să candidez m-am gândit că e bine să contribui cu ceva la dezvoltarea localității. Luasem hotărârea să locuiesc în mediul rural, pentru că prefer viața în natură. Lucram în Onești, economist, dar eram navetist. Din anul 2000 sunt aici, la primărie. Principiul meu de viață este că trebuie să-ți faci treaba cât se poate de serios, să lași ceva în urma ta.

Pentru a conduce o comună trebuie să ai „stofă de primar”?

Mie Dumnezeu mi-a dat șansa să fiu primar. Nu știu dacă pentru o asemenea funcție trebuie neapărat să ai „stofă de primar”. Eu mă bazez, între altele, și pe ajutorul Celui de Sus și în fiecare zi citesc câte un pasaj din Noul Testament. Și nu o fac de fațadă, ci din convingere. Sunt un om credincios. Am încercat în toată activitatea mea de primar să leg fundamental între ele biserica, școala și administrația. Un om fără școală, fără educație, nu ar înțelege nimic pe Pământ. Un om fără Dumnezeu este primitiv. Cu aceste două elemente va înțelege că administrația și societatea pot genera împreună plusvaloare, perspectivă. În comună am inaugurat de curând o nouă grădiniță, modernă. Proiectul a fost depus în 2011. Mai era nevoie de o grădiniță la Urechești? Ei bine, este nevoie. În ultimii doi ani, la noi a crescut natalitatea cu 40%, în condițiile în care nu avem minorități care au, de regulă, mai mulți copii. Care sunt cauzele fenomenului? S-au mai întors tinerii acasă, veniturile au început să mai crească și alți tineri nu mai pleacă în străinătate. Apoi și așezarea comunei este ceva mai bună ca în alte cazuri. Urechești este o comună vecină cu Adjudul, destul de aproape de Onești, se află la șosea națională și la calea ferată. Apoi am generat o creștere a interesului pentru proiectele cu finanțare europeană. Am avut, pe programul vechi, 40 de astfel de proiecte aplicate în comună. De asemenea, am încercat să-i stimulez pe consătenii mei să nu renunțe la a munci pământul. I-am determinat să încerce să-și dezvolte mici afaceri, să lucreze 20 – 30 de hectare de teren agricol, chiar și mai puține, numai să nu dea pământul în arendă. Eu cred că trebuie generată dezvoltare pornind de la locuitorii noștri. Oamenii noștri fac agricultură, iar la APIA, pentru subvenții, sunt de la noi circa 250 de cereri.

Nu vedeți bună ideea de asociere în agricultură, cum se cere acum în toată Uniunea Europeană?

Ba da! Nu sunt conservator, nu merg pe ideea de a fărâmița proprietatea. La noi media proprietății funciare este de 1,5 ha. Cine vrea se poate asocia, dar cei care nu aspiră la așa ceva să poată li ei să trăiască mai bine. Am stimulat creșterea animalelor. Avem 600 – 700 ha de izlazuri comunale, date tuturor celor care cresc animale și sunt din comună. Avem circa 4.000 de oi și până la 400 de vaci cu lapte. Unii au 20 – 30 de oi, dar alții au câte 300 – 400 de capete. E o proastă concepție economică și socială să exagerăm cu creșterea dimensiunii exploatațiilor. Există un prag minim de rentabilitate, dar și unul maxim. Dacă le depășești pierzi. Acum vorbim de globalizare. Sunt adeptul interacțiunii dintre civilizații, dintre rural și urban etc., dar trebuie să ne păstrăm și elementele specifice. Sunt europenist convins, avem nevoie de UE, dar avem și noi elemente pozitive mai presus decât ale altora. Cum avem și tare prin care am fost trași în jos. Însă trebuie să știm să ne promovăm pozitiv imaginea și să nu plecăm de la premisa că suntem neputincioși. Cred că noi, românii, cam suferim de un complex de inferioritate și nu e bine. România încă mai au ce arăta, încă mai are resurse, inclusiv materiale.

Satul tradițional românesc avea câțiva piloni: primăria, școala, biserica, ordinea publică. Mai putem vorbi de despre ei?

Am încercat să fac tot ce îmi stă în putere ca aceste instituții să se ridice. Nu poți emite pretenția de școală dacă nu ai spații corespunzătoare, dotate modern și cu oameni care să-și facă datoria. La fel și biserica și primăria sau poliția. Am construit școli, grădinițe, am reabilitat astfel de instituții. Am reabilitat și școlile care au fost închise. Dacă mâine ar fi vorba să le redeschidem, o putem face în toate satele. O școală nefuncțională poate găzdui, între timp, orice altă activitate. Fără această instituție, fie și prezentă doar fizic, un sat se simte abandonat. Când am devenit primar, în satul Slobozia aveam foarte mulți elevi. Se învăța simultan în același local de școală, chiar și copiii de grădiniță veneau acolo. Așa am construit și o grădiniță. Dar din 2012 nu au mai fost nici elevi nici copii de grădiniță. Am conservat localurile, iar în unul vom amenaja un muzeu. Avem ce pune în muzeu, iar atestarea documentară a satului Urechești este de 545 de ani. Ne interesează acest lucru, pentru că în această zonă, în Primul Război Mondial, au fost organizate instituții ale Armatei Române. În zona satului Boiștea a fost Casa Reginei Maria, „Casa celor patru fronturi”, Spitalul militar, unde a venit și Regele Ferdinand și unde a declarat că „aici simte iubire”. Bunicul meu era primar la vremea aceea.

Iată evenimente despre care ai zice că nu sunt proprii unei simple comune. Valea Trotușului în sine are o istorie în ea.

Păi, Ștefan cel Mare e născut pe această vale. Mama lui moștenea aceste locuri. Iar de aici istoria în derulare.

Dacă lăsăm trecutul istoric deoparte și venim în istoria de acum, vă reamintesc o afirmație pe care ați făcut-o personal: anume că „v-ați săturat de Bacău”. Să fie orientarea politică de vină?

Eu am încercat să nu migrez mult politic, deși am fost sub diferite guvernări. Nu pot să spun că nu am fost sprijinit politic, cât s-a putut s-a făcut. Dar se putea și mai mult. Ba, chiar mai puțin sprijin am primit când trebuia, în perioada 2009 – 2012. Acum aș putea spune că din acest punct de vedere lucrurile s-au mai echilibrat, adică nu prea mai contează de la ce partid ești ca primar. Totul pleacă și de la cum își face treaba și administrația locală, adică să atragă resurse. La noi nu curge lapte și miere, dar la Urechești lumea chiar face treabă. Eu văd un raport semnificativ între proiectele private în derulare și numărul de dosare în plată la ajutorul social. Ultimele au evoluat permanent, dar nu mai mult de 100, adică pentru 150-200 de oameni. Mult, puțin? Aici sunt oferte de muncă, avem unități economice.

Sună bine, dar vreau ceva exemple.

Avem un producător de căzi de baie pe bază de acril, cu robot industrial, după ultima tehnologie. La noi se produc mobilier (vândut în lanțurile de magazine din țară), conducte de gaz metan, pavele și confecții, se prelucrează lemn. Avem și ceva agricultură dar facem și prestări de servicii (autoservice-uri). Unitățile de producție sunt prezente în fiecare sat al comunei.

Comuna are o rată mică a șomajului, numai 4,9%, față de vecina Coțofănești cu 21,5%. Dar rămâne tineretul în comună?

Sigur! Tinerii rămân în sat, iar cei plecați se întorc. Crește numărul autorizațiilor de construcție în comuna noastră. Se și repară construcții vechi. O fac mai ales cei tineri. Comuna are posibilitate să extindă activitatea economică. Nu prea sunt resurse, la bani mă refer în primul rând. Dar poate nu sunt nici oamenii conștienți deplin de poziția și avantajele pe care le au aici. Sunt câțiva legumicultori, care duc marfă la piață. Dacă ar conștientiza toate avantajele oferite la noi, se pot dezvolta.

Cât de mult contează apropierea de municipiul Adjud?

Contează apropierea de un oraș. Cu cât este orașul mai mare, cu atât șansa noastră de dezvoltare este mai mare. Economic, Adjudul este în creștere, mai mult ca Oneștiul.

Comuna avea cândva o asociație Lacto-Carm, iar aici se vorbea de un produs care putea deveni un brand, „telemeaua de Urechești”. Ce s-a întâmplat cu ele?

A fost un proiect nereușit, pentru că noi, românii, suntem mai catolici decât Papa. Înainte de anul 2000, aici era o firmă care procesa lapte, înființată de o familie tânără de macedoneni din Constanța, ingineri de specialitate. Făceau produse de foarte bună calitate. Vindeau peste tot. Producția de lapte a crescut în zonă, era piață. În 2006, însă, li s-au impus condiții grele și nu li s-a oferit o variantă de continuare a activității, de exemplu pe produse tradiționale. Noi n-am reușit să-i ajutăm. În perioada aceea am vizitat Irlanda, cu o delegație din GAL Valea Trotușului, în care suntem membri fondatori, și am văzut că acolo, într-o țară din UE, condițiile impuse procesatorilor de lapte nu erau atât de drastice ca la noi. Forțați, astfel, investitorii au plecat. A rămas „telemeaua de Urechești” ca marcă înregistrată. Vrem să readucem investitorii și să determinăm și pe alții să vină la noi. Asociația Lacto-Carm există, dar s-a limitat la creșterea animalelor.

Centrul cultural din Urechești

Cât de bine stă Urecheștiul la infrastructura de toate felurile?

Avem rețea de apă potabilă în toate satele. Toată lumea, cu mici excepții, are apă în curte. N-am rezolvat total problema canalizării, dar căutăm soluții. În privința asfaltării drumurilor, trebuie spus că Urecheștiul este tranzitat de DN 11A, care acum e în stare foarte bună. E asfaltată și șoseaua spre Sascut și am început asfaltarea și pe drumurile comunale. Drumul spre Slobozia (5 km) e gata, dar avem licitații în curs și pentru alte drumuri. Recondiționăm toate localurile de școală, cu tot ce le trebuie, dar ne ocupăm și de cultură. Am deschis Centrul cultural al comunei, cu finanțare europeană, dar am reabilitat și căminul culturale din Cornățel și vrem să amenajăm un sediu și pentru bibliotecă, în Urechești, pe care să o dotăm cu și mai multă carte. În România, din păcate, cheltuielile pentru cărți sunt mult mai mici decât cele pe țigări și băutură. Am reabilitat și toate bisericile din comună și construim un locaș nou cu suport consistent de la primărie. S-au construit și case praznicale. Totul pentru ca și biserica să-și mențină influența în comunitate. Dar am reabilitat și cele două dispensare medicale.

Aveți, însă, și animatori culturali? Intelectualii comunei, profesorii în primul rând.

Am o relație foarte bună cu școala. Numai în acest an elevii au participat la diferite activități și competiții și au obținut locuri deosebite. O elevă de clasa a șaptea a ajuns la faza națională a olimpiadei de matematică. Un profesor universitar originar din Urechești, Ion Toderașcu, ne-a făcut o donație de carte.

Ași fost primul președinte al GAL Valea Trotușului, care, practic, la Urechești s-a înfiripat. Cum apreciați că a evoluat această asociație? Este bine venită ideea de GAL?

Este bine venită, iar oameni din atâtea comune membre au beneficiat de fonduri de dezvoltare. În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013, prin GAL Valea Trotușului am atras circa 2,5 milioane de euro. Au fost, inițial, șase comune în GAL, iar acum sunt 17, dar și 22 de parteneri privați și 13 ONG-uri.

Cu 3.749 de locuitori (după domiciliu, la 1 ianuarie 2017), Urechești este o comună medie, cinci sate – Cornățel, Lunca Dochiei, Satu Nou, Slobozia și Urechești.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Răcăciuni a județului și era formată din satele Urecheștii de Jos și Urecheștii de Sus, cu o populație de 543 de locuitori, cu doar o școală și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornățel, alcătuită din satele Cornățel, Lunca Dochiei și Satu Nou, cu 694 de locuitori ce trăiau în 166 de case. Aici exista doar o biserică ortodoxă, primăria cofinanțând școala. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceleași alcătuiri, dar făcând parte din plasa Trotuș a aceluiași județ. Comuna Urechești avea 1.323 de locuitori, iar comuna Cornățel 932.

În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Adjud din regiunea Putna, după 1952 din regiunea Bârlad și după 1956 din regiunea Bacău. În timp, comuna Cornățel a fost desființată și inclusă în comuna Urechești, care a preluat și satul Slobozia de la comuna Coțofănești, desființată și ea. În 1968, comuna Urechești, în alcătuirea actuală, a trecut la județul Bacău.

Între personalitățile originare din comună se numără prof. univ. dr. Ion Toderașcu, poetul, prozatorul și publicistul Ion Machidon, cantautorul Vasile Șeicaru și actorul Ion Dichiseanu (născut în Adjud, dar care a locuit cu familia și în Urechești).