Sentințe grele în procesul din Dosarul Rafo

Marian Iancu, in vremea când era președinte la Rafo

Fostul proprietar al pachetului majoritar de acțiuni, prin intermediul societății Balkan Petroleum, la Rafo Onești, omul de afaceri Marian Iancu, a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti la 12 ani de închisoare în dosarul de evaziune fiscală şi spălare de bani cunoscut ca „Dosarul Rafo". Fratele omului de afaceri, Octavian Iancu, a primit o pedeapsă mai mare, de la 9 la 10 ani, iar Constantin Mărgărit, condamnat inițial la 9 ani, va face tot 10 ani de detenție. Gheorghiță Iancu și Marius Turică au rămas cu pedeapsele de 7 ani date de tribunal, iar Silviu Neacșu a rămas cu pedeapsa inițială, de 3 ani de închisoare cu suspendare. ~n schimb, pedeapsa lui Alex Martin (Akaroglu Cuneyt) și a lui Elenkalan Hayrettin au crescut cu doi ani, la 9 ani de închisoare. Ultimul inculpat din dosar, Basaran Kadri Mazhar, a fost condamnat definitiv de Curte încă din luna martie la 5 ani de închisoare cu executare. Procesul a durat opt ani, iar sentințele sunt definitivă.

„Inculpatul Marian Alexandru Iancu este cel care, fără a deține calitatea de asociat sau administrator al societatii VGB Impex, care administra Rafo, dar conducând în fapt această societate commercială, beneficiind în acest sens de colaborarea inculpaților Octavian Iancu, Constantin Mărgărit și apoi Mazhar Kadri Basaran, care au deținut pe rând calitatea de asociat și/sau administrator al acestei societăți comerciale, a pus la punct și apoi în aplicare, ampla strategie de acțiune, având ca scop crearea unei anumite aparențe, contrare realității, sub aspectul provenienței unei cantități impresionante de uleiuri minerale intrate în gestiunea VGB Impex, cu consecința deducerii din veniturile obținute de VGB Impex, a cheltuielilor pretins efectuate cu achiziționarea acestei cantități de uleirui minerale, ajungându-se la diminuarea sumelor datorate bugetului statului cu titlu de taxă pe valoarea adăugată și impozit pe profit" - Notă a instanței de judecată.

„Am venit în Rafo în 2003, am găsit-o oprită și goală. Am investit, am repornit-o. În trei ani nu am adus un dolar datorii la buget. Deci, am dovedit că se poate, că merge treaba, iar etapa care urma să înceapă în vara 2005 am considerat că are ca țintă alternativa la Planul de reorganizare a rafinăriei, cu țintă plata datoriilor bugetare, a datoriei la fondul de asigurări de sănătate și, ulterior, către Petrom-OMV. S-a întîmplat, însă, ca Parchetul General să pună sechestru pe acțiunile Balkan la Rafo, invocînd datoriile bugetare ale rafinăriei. Datorii pe care Balkan nu le-a făcut, ci le-a preluat.” - Marian Iancu, declarație într-un interviu pe care ni l-a acodat, în exclusivitate, în anul 2006