De
mineriade nu s-a vorbit, în România, până în primii ani ’90. Greva minerilor din 1977 este abia astăzi
supranumită „mineriadă”. Termenul
de mineriadă nu exista în dicționare, dar a apărut în limbajul populației
române după evenimentele din 1989 și desemna violențele produse de minerii
adunați în Piața Revoluției și în Piața Universității. Astfel de manifestații
au avut loc în repetate rânduri în București.
Acum,
ieșirea președintelui printre cei care, dintr-un motiv sau altul, protestează
prin piețele centrale ale orașelor este caracterizată, automat, tot ca o
participare la mineriadă. Opinia îi aparține domnului Liviu Dragnea, al cărui
partid a propus, între altele, grațierea pedepselor cu închisoarea de până la
cinci ani. Președintele PSD s-a întors din America, de la înscăunarea lui
Donald Trump, și a dat cu nasul de președintele Iohannis printre protestatarii
care acuzau tocmai intenția de grațiere propusă de guvernul Grindeanu. „L-am
găsit pe președintele României în fruntea unei noi mineriade” – a scris pe
propia pagină de facebook Liviu Dragnea. Și a adăugat că protestele au fost „un
început de lovitură de stat”.
Despre
mineriadele de acum mai bine de 25 de ani încă nu s-a spus totul, nu s-au tras
concluziile definitive. Au fost, oricum, o pată pe obrazul României, dar să
vezi de-acum orice revoltă populară ca o mineriadă e prea mult. Nu toți minerii
sunt vinovați de fostele mineriade. Ba, minerii, câți or mai fi, rămân chiar un
lot de muncitori de totă stima.
Apoi,
ar avea sau nu președintele României voie să-și exprime nemulțumirea ca tot
omul, la o manifestație de stradă? Da, președintele are un anume statut, nu e
chiar oricine, și apoi în spatele lui stau mereu, fie și ascunse, oarece
interese politice. Apare președintele la protest, gata, e mineriadă!
Ce mineriadă, domnule Dragnea?
Nici mineriadele nu mai sunt ce-au fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu