Ce șanse mai are petrochimia în România?

Ideea înființării Companiei Române a Chimiei (CRC) ține în aceste zile și poate și în următoarele prima pagină a publicațiilor dedicate mediului de afaceri. Ea este relansată de cel mai important investitor din zona Onești, omul de afaceri Ștefan Vuza, cel care controlează combinatul chimic din Borzești, Chimcomplex, singura unitate industrială care mai funcționează pe platforma industrială de aici. Proiectul CRC are deja o vechime de trei ani, de când Ștefan Vuza a pus serios problema dezvoltării Chimcomplex și refacerea unui domeniu industrial național dezintegrat. Omul de afaceri crede că o astfel de companie poate să apară dacă Chimcomplex se unește cu fratele lui mai mare, combinatul chimic Oltchim, pentru care societatea din Borzești va depune, în circa trei săptămâni, o ofertă de preluare.

Ștefan Vuza a vorbit totdeauna cu mare convingere despre relansarea chimiei și a petrochimiei românești. Industria chimică românească era, în 1990, pe locul 10 în lume ca volum al producției, cu peste 100 de combinate și fabrici, 11 institute de cercetare, 17 universități și 28 de licee industriale. În 1990, această industrie a realizat o producție record de 36 de miliarde de euro, dar de atunci au dispărut peste 85 de întreprinderi; nu mai producem cauciuc sintetic, mase plastice, fibre sintetice sau coloranți. Ca atare, 2015 a însemnat o producție de doar 10 miliarde de euro, iar România a ajuns să importe produse chimice în valoare de 8 miliarde de euro.

Această industrie poate reveni la cote înalte – spun inițiatorii proiectului CRC, care acum reprezintă puternice firme de succes din domeniul producției chimice, cărora li s-au alăturat, din comerțul internațional, gigantul american Tricon Energy, cu o cifră de afaceri de 6 miliarde dolari, precum și bănci, și instituții financiare internaționale.

Petrochimia oneșteană moare, dar nu se predă

Chimcomplex - instalația Soda M, construită în 1996,
a salvat combinatul de la pieire

Două dintre întreprinderile de pe platforma industrială Borzești care mai au instalațiile în picioare, Rafo și Chimcomplex, dau în continuare speranțe oneștenilor. Ca încă o dovadă că speranța, cum se spune, moare ultima. Speranțe pentru revitalizarea măcar parțială a acestei platforme și, evident, a unui oraș întreg construit special pentru ea, Oneștiul.

Dacă uzina chimică, Chimcomplex, funcționează și este practic „perla coroanei” a imperiului industrial creat de omul de afaceri Ștefan Vuza, o întreprindere profitabilă și suport pentru unul dintre cele mai mari proiecte economice ale României, crearea Companiei naționale de chimie, rafinăria încă agonizează economic. Dar nu se predă!

La Rafo speranțele celor care mai cred în ele sunt încă în picioare. În prag de faliment, după ce Fiscul i-a pus sechestru pe active în celebrul proces al lui Ovidiu Tender în dosarul Rafo-Carom, rafinăria și-ar fi găsit cumpărător. O companie cu sediul în Austria, Andres Capital, stăpânită tot de un investitor rus, a bătut palma cu fostul acționar majoritar, compania Petrochemical Holding, pentru pachetul său de acțiuni. Chiar ieri, reprezentanții cumpărătorului erau din nou la Onești, pentru a analiza etapele de preluare a unei întreprinderi despre care au declarat deja că o vor reporni, fie și în etape, și îi vor revitaliza inclusiv rețeaua proprie de benzinării.

Rafo are toate instalațiile conservate, în așteptatrea
unei chei de contact

Despre concluziile acestei ultime runde de negocieri și de analize la Rafo vom reveni cu amănunte, dar până atunci să observăm că rafinăria, conservată perfect după oprirea instalațiilor în anul 2008, mai prezintă ininteres, iar cei aproape 400 de salariați și-ar putea relua activitatea lor de bază: rafinarea petrolului. Plus că alți oameni ar putea găsi aici din nou de lucru.

Soarta Rafo a fost una pecetluită, până acum, de mari interese de grup, cu destulă influență politică. Soarta Chimcomplex a fost, însă, una mai dulce, sub strategia economică a unui om de afaceri despre care inițial nu se vorbea tocmai laudativ, dar care a dovedit că știe ce vrea și pentru el, dar și pentru industria oneșteană. Nici Chimcomplex nu mai are câți salariați avea odată. Dar funcționează și, împreună cu sora ei mai mare, Oltchim, ar putea reface prestigiul petrochimiei românești. Rafo ar putea fi și ea undeva pe podium.