Anul muștelor

De câțiva ani mi-am întărit o credință și o speranță: scăpăm toată vara de țânțari și de muște după ce primăria dă ordin să se aplice un tratament aerian împotriva insectelor de tot felul. Și așa a fost an de an, cel puțin în cartierul în care locuiesc.

Simpaticul și „venerabilul” avion care stropește Bacăul în fiecare an a trecut și în această vară pe deasupra noastră, în două-trei zile la rând. M-am bucurat ca de fiecare dată, dar m-am înșelat, pentru că de muște n-am mai scăpat.

Mi-am zis că vremea rea, ploioasă, o fi de vină, că muștele devin mai agasante exact când plouă, că apa și muștele nu fac deloc casă bună și ele aleg, evident, locurile uscate și primitoare.

Dar de un mediu umed ar fi trebuit să de bucure mai mult țânțarii, or pe la noi - cum spune românul hâtru – țânțari ioc! Muște, însă, cât lumea: și mari și mai mici, și mai grase și mai pârțâgăiate, negre sau verzui. Și foarte agitate.

Acum, nu vreau să cârtesc împotriva naturii. Au și muștele dumnezeul lor și dreptul lor la viață. Dar mă gândesc de ce n-au mai pierit ele după ce avionul cu două rânduri de aripi a lăsat peste Bacău soluția ucigătoare. Să nu fi fost otrava care trebuie? Să nu fi fost destul de concentrată? Să fi fost mai mult o apă chioară? Sau poate că 2019 este Anul Muștelor, iar noi n-am aflat.

Știu ce vor spune destui: de ce nu-ți pui, domnule, la ferestre plase contra insectelor? Nu te zgârci!

Da, aș pune astfel de plase, aș cumpăra și capcane cu adeziv, dar tot nu voi înțelege de ce tratamentul aero nu a mai fost de ajuns.

Sau gunoiul menajer, veritabilă crescătorie de muște, să fie de vină? Pentru că a început să stea și câte două-trei zile la ghenă până este ridicat.

Numai dumnezeul muștelor știe!

Șapte dintr-o lovitură, la Fisc

Noul ministru al Finanțelor publice, care a croit proiectul Declarației Fiscale Unice pe care ar trebui să o depună persoanele care obțin venituri independente, sigur nu s-a gândit la basmul fraților Grimm „Croitorașul cel viteaz” când a venit cu o asemenea propunere. Dar, aidoma croitorașului din poveste, care a venit de hac cu o singură lovitură la nu mai puțin de șapte biete muște adunate pe felia sa de pâine unsă cu magiun, ministrul propune acum o declarație fiscală care să înglobeze șapte formulare care trebuiau depuse anual de bieții contribuabili la bugetele statului. Astfel, ministrul și-ar putea broda și el pe chimir sintagma „Șapte dintr-o lovitură!”.

Șapte e mai mare ca unu, deci autorul proiectului ne arată că aceasta va ajuta circa un milion de contribuabili la bugetele statului să stea mai puțin la cozile de la ghișee și doar o dată pe an, să plătească birurile tot numai o dată pe an, să folosească serviciile internetului pentru depunerea documentului și, în acest an, chiar să primească și ceva bonificații, dacă plățile se fac anticipat.

Toate bune și frumoase, numai că declarația „șapte în unu” nu e chiar simplu de completat, iar un contribuabil obișnuit nu ar avea niciun gheșeft de la miraculoasa cifră șapte, pentru că ori nu lucrează și în străinătate ori nu are de-a face cu agricultura ori încă nu a intrat în rândurile celor fără venit. În situația croitorașului cel viteaz, muștele trăseseră la felia lui de pâine cu magiun, dar la „magiunul” Fiscului nici muștele nu trag.

Și mai e un amănunt important: Declarația Unică e acum doar un proiect. Ea devine reală după ce se publică în Monitorul Oficial actul normativ care o impune. Or, la cât de mult s-a sucit statul în materie fiscală până acum, cine știe ce-i mai trece prin cap.