Arhiepiscopia ortodoxă are o agenție de turism în Bacău

Gelu Elisei

Municipiul și județul Bacău are, de puțină vreme, singura agenție de turism care funcționează sub directa îndrumare a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Meteora Tour. Aceasta este o agenție de turism turoperatoare pentru excursii și pelerinaje, administrată de Editura Filocalia de sub oblăduirea Arhiepiscopiei.

„Activitatea noastră – am aflat de la directorul agenției, cunoscutul om de turism Gelu Elisei - a început cu pelerinaje organizate de preoți, dar pe parcurs au solicitat serviciile noastre oameni obișnuiți din Bacău sau, acum, și din alte județe, precum Neamț, Harghita sau Iași. Organizăm, astfel, pelerinaje interne și externe și de la excursii de o zi până la croaziere de lux. Din decembrie, am achiziționat un autocar Setra mare, cu 57+2+1 locuri, un autocar «euro 4» cu care putem intra în orice capitală europeană fără taxe suplimentare sau fără a fi opriți la barieră, în care confortul este de patru stele”.

Numele noii agenții a fost sugerat chiar de IPS Ioachim Băcăuanul, arhiepiscopul Romanului și Bacăului, evident după numele complexului de mănăstiri ortodoxe din Grecia, dar și pentru că în județul nostru mitocul de la Valea Budului, mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, este supranumit „Meteora Bacăului”, pentru priveliștea superbă pe care o ai acolo, ca la Meteora din Grecia (în limba română, Meteora înseamnă „atârnat între Cer și Pământ”).

„Meteora Tour – ne-a mai spus Gelu Elisei - nu are avantaje speciale pentru că aparține de Arhiepiscopie, ci funcționează ca orice agenție de turism. Poate, totuși, un avantaj poate fi numit așa pentru că pentru pelerinaje avem numai ghizi specializați, preoți ortodocși, care ne însoțesc benevol, de multe ori cu propriii enoriași. Nu am pus vreun monopol pe o astfel de latură a turismului de masă. Ba, chiar de Paști, de exemplu, noi nu am organizat excursii speciale, pelerinaje, pentru că oamenii preferă de regulă să petreacă Paștele acasă, în familie, în bisericile lor, cu preoții lor. Avem, însă, la astfel de evenimente, excursii externe și interne obișnuite, la solicitarea familiilor sau grupurilor mici. Însă în restul anului avem organizate pelerinaje”.

Cele mai multe excursii și pelerinaje se fac în locuri cu semnificație religioasă ortodoxă, în Grecia sau în Turcia. Grecia este destinația cea mai căutată, pentru că are tarifele și prețuri accesibile, pentru că acolo se îmbină turismul cu programele ecumenice, dar uneori se ajunge inclusiv pe insula Patmos, unde poate fi vizitată celebra Peșteră a Apocalipsei. Trasee extinse sunt practicate și în Turcia. „Nu ocolim, însă, Țara Sfântă, unde în acest an vom ajunge în două rânduri chiar în luna mai, dar și în octombrie, cu un avion comandat din Iași. Și așteptăm, pentru colaborare toate celelalte agenții de turism” – a mai spus directorul noii agenții.

Documentarul Aliyah DaDa a ajuns acasă la evreii români din Israel

Oana Giurgiu, la Ierusalim, alături de
protagoniști și realizatori (FotoȘ Facebook)

Documentarul de lung metraj Aliyah DaDa, realizat de regizoarea Oana Giurgiu și prezentat în toamna trecută în Moinești, dar acum câteva zile și în Bacău, a ajuns și în Israel, acasă la cei a căror istorie o rememorează: 400.000 de evrei plecați din România în Țara Sfântă în ultimul mare exod, din anii '50. Între ei s-au aflat și evrei originari din Moinești și din Bacău. Povestea din film începe chiar la Moinești, „eroii” ei fiind cei care în Israel au întemeiat localitatea Rosh Pina. Despre modul în care a fost primit documentarul acasă la evreii români ne-a vorbit chiar regizoarea Oana Giurgiu.

Le-ați dus evreilor români din Israel o pagină substanțială din istoria propriei lor vieți sau a înaintașilor pe care i-au avut. De când ați început să lucrați la acest film au trecut destui ani, iar unele personaje au plecat în altă lume. Cu atât mai emoționantă cred că a fost revederea cu cei din Israel.

A fost o înâlnire organizată cu Institutul Cultural Român și care a durat vreo zece zile. Am mers din oraș în oraș și am vrut să facem în așa fel încât să fie măcar două proiecții mari în Tel Aviv și în Haifa. Dar am ajuns și în Rosh Pina, în Ierusalim, în Holon. A fost impresionant, pentru că a fost un prim contact cu comunitatea românească din Israel. Știam sigur că, dacă voi face două proiecții, la prima vor veni cei care au plecat din România, iar la a doua își vor trimite copiii, nepoții. Așa a și fost. Astfel, au fost momente în care erau atât de recunoscători că cineva a făcut un film care le va fi de ajutor să le explice copiilor sau nepoților despre România, despre venirea lor în Israel, despre istoria evreilor din România. O doamnă mi-a spus cât este de fericită că a văzut filmul și fiica ei, iar acum a înțeles toată povestea exodului evreilor din România. Mă așteptam să aud de o fiică tânără, dar am aflat că avea 61 de ani. M-am gândit cât timp au așteptat acei oameni să-și poată explica ce s-a întâmplat, pentru că e foarte greu pentru unii să înțeleagă acum tot exodul unei populații atât de numeroase, circa 400.000 de oameni.

V-au asaltat cu întrebări? Ce au vrut să audă?

Da, au vrut să afle, să știe, să vadă. Au vrut și să mă descoase de ce am vrut eu să fac acest film dacă nu sunt evreică. Le-am explicat și lor, cum am explicat peste tot, că am făcut filmul din curiozitate, din dorința de a cunoaște mai bine istoria țării mele, de a înțelege țara în care trăim. Am aflat foarte multe documentându-mă pentru film, am aflat cât de mulți dintre oamenii importanți pentru România au fost evrei și cât de importantă a fost influența evreilor în țara noastră, dar nu mai departe de Moldova. În Moldova s-au născut foarte mulți scriitori și artiști. Și poate că nu este întâmplător. Pentru că aici și evreii au impulsionat dezvoltarea laturii artistice. Filmul meu se încheie cu un scurt citat din Marcel Iancu. El spune „nu se va mai ști ce a fost evreiesc în România și ce este românesc în Israel”. Deci e important de gândit ce a pierdut România prin plecarea celor 400.000 de evrei și ce a câștigat Israelul prin venirea lor acolo. Aceasta vreau să se deducă din filmul meu. Să încercăm să facem un exercițiu de imaginație.

Cum a fost reîntânirea cu cei din Rosh Pina?

Acolo sunt cei care au plecat din Moinești. Pentru ei, filmul a fost important pentru că au avut în el o privire de ansamblu asupra întregii idei de exod. Până la urmă, din punctul meu de vedere migrația se oprea, pentru ei, undeva la finalul secolului al XIX-lea. Ei nu mai știau ce s-a întâmplat după aceea. Acum se dorește un muzeu al evreilor din România în Rosh Pina, iar realizarea lui pare a fi pe o linie dreaptă. Se va realiza, probabil, în următorii ani. Oricum, ei caută documente, dovezi.

Știu că s-a luat legătura și cu autoritățile din Moinești în acest sens.

Se lucrează mult pentru acest muzeu. Sper ca lucrurile să se întâmple, iar filmul meu să fie și el acolo, să fie văzut.

Filmul ar mai putea avea o continuare? Vă gândiți la un asemenea proiect? La ce proiect lucrați acum?

Lucrez la un nou proiect. Nu va mai avea o legătură cu Bacăul și cu Moineștiul, dar va avea o legătură cu Moldova. Va fi o poveste interesantă despre spionaj în timpul războiului, dar mai multe nu vreau să spun. Voi folosi chiar o parte din documentarea la Aliyah DaDa, pe care n-am mai putut-o folosi, dar pe care nu o pot abandona. E un episod necunoscut din istoria celui de Al Doilea Război Mondial în România.