Un preot din Târgu Ocna slujește de peste 30 de ani în Țara Sfântă

Parintele Anatolie Dumitrașcu

Într-o binecuvântată zi de februarie, primăvăratică în însoritul Israel, l-am văzut, în carne și oase, pe diaconul Ion Creangă așa cum l-au descris unii sau alții dintre contemporanii lui și așa cum mi l-am imaginat și eu după aceea. Mic la stat, dar mare la fapt, hâtru nevoie mare, bonom și de o vioiciune de invidiat, celebrul humuleștean mi-a apărut sub înfățișarea unui alt moldovean, preot din Târgu Ocna, slujitor de peste 30 de ani în Țara Sfântă și de 26 de ani numai la Biserica Mormântului Maicii Domnului din Ierusalim. Era părintele Anatolie Dumitrașcu.

În Ierusalim, cu părintele Anatolie se întâlnește tot românul care ajunge la Biserica Mormântul Maicii Domnului. Este unul dintre cele mai iubite locuri din Țara Sfântă, după Mormântul Sfânt.
Lăcașul este așezat în valea pârâului Kidron, în Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Măslinilor, iar în ea intri de cum ai ieșit din Grădina Ghețimani. Sfânta Scriptură nu amintește nimic despre Adormirea Maicii Domnului, deci nu este clarificat nici locul mormântului Fecioarei Maria. Totuși, cei mai mulți teologi cred că în Ierusalim a fost îngropată Sfânta Fecioară și nu în Efes, cum spun alții.

Biserica Mormântului Maicii Domnului

Biserica Adormirea Maicii Domnului este subterană, pentru că nivelul terenului s-a tot ridicat de-a lungul timpului. O scară cu trepte de piatră coboară din drum în curtea interioară, în capătul căreia se află un portal construit în secolul al XII-lea, prin care se intră în lăcaș. Ca să ajungi în biserică, trebuie să cobori 48 de trepte, luminate de o parte și de alta de candele și lumânări. Din anul 1757, lăcașul a fost preluat de Biserica Ortodoxă, iar aici slujesc preoți români, greci și ruși.

Istoia lăcașului povestită de părintele Anatolie

Pelerini români, alături de părintele Anatolie
și preotul Mircea Enache, din Jevreni-Onești

Ne-am închinat cu smerenie la mormântul Preacuratei Fecioare. Nu ai timp să te reculegi, acolo, prea mult, zeci și zeci de pelerini stau, după tine, să intre în sfântul mormânt. Dar, la ieșire, ne aștepta părintele Anatolie. A auzit vorbe românești printre noi și a venit să ne întâmpine. Rar am văzut om mai bucuros să te primească. Înconjurat de noi, românii, părintelui, om de 60 de ani, parcă i s-au întors copiii acasă. Era tot numai un zâmbet, dar ochii umezi trădau emoția pe care o trăia. „Este un lucru mare să ajungi în Țara Sfântă, să calci pe urmele lui Iisus” - ne-a spus părintele Anatolie de cum ne-am adunat în jurul lui. Și a intrat direct în subiect, pentru că timpul pelerinului în Țara Sfântă este drămuit. Ne-a arătat cum Biserica Sfântului Mormânt al Maicii Domnului este împodobită cu foarte multe candele, dintre care jumătate aparțin ortodocșilor, grecilor, celelalte altor biserici, dar cel mai frumos candelabru din biserică, acela cu multe pahare colorate, albastre și roșii, este o donație a regelui român Carol I. Iar candelabrul are chiar forma coroanei regale.

„După ce Iisus și-a dat sufletul pe Sfânta Cruce – a continuat părintele Anatolie -, Prea Sfânta Fecioară Maria a fost luată în îngrijire de Sf. Apostol și Evanghelist Ioan, cel mai iubit ucenic al Mâtuitorului, care avea casa pe Muntele Sion. Acolo a îngrijit-o, până la Adormire. Atunci a fost luată de îngeri și de apostolii veniți din întreaga lume și adusă pe locul unde acum se află Biserica Sf. Mormânt al Maicii Domnului.” Sf. Apostol Toma nu era atunci acasă, ci în India, dar a patra zi a venit și a întrebat: „Unde este Doamna noastră?”. „A adormit!” – i s-a răspuns. Dar, a patra zi, în grădina Ghetsimani, a dat piatra de pe mormânt la o parte, pentru a o mai vedea pe Maica Domnului. Și nu a mai găsit-o. Mormântul era gol, pentru că după trei zile trupul Fecioarei Maria a fost ridicat la Ceruri.

A plâns cu amar Sf. Apostol Toma. „Însă, Maica Domnului nu a murit, ci a adormit – a precizat părintele Anatolie. Chiar în calendarul ortodox scrie: «Adormirea Maicii Domnului». Atunci a lăsat din Cer să cadă Brâul ei foarte frumos, cusut chiar de ea cu fir de aur pe un material din păr de cămilă. Brâul a căzut în mâinile Sf. Apostol Toma, care s-a închinat, l-a sărutat și, în semn de respect și evlavie, l-a așezat în Mormânt, după care a prăvălit la loc piatra. Mult timp nu s-a știut nimic de lucrul acesta. De la un timp, s-a propus ca la Ierusalim să se înființeze patriarhia. Împărăteasa Elena i-a ceut patriarhului să-i dea, din Mormânt, mâna dreaptă a Sfintei Maria. Patriarhul i-a spus, atunci, că mormântul e gol. Au deschis mormântul și au găsit doar brâul, care a fost dus la Mănăstirea Vatoped, la Muntele Atos. L-au împărțit, apoi, la mai multe mănăstiri. Acum vreo 19 ani, o parte din Brâu a ajuns și în România, în mai multe zone din țară, inclusiv la Bacău.”

Martor la una dintre minunile Icoanei Mari

În biserică se află Icoana Mare a Maicii Domnului cu pruncul. Este icoana Maicii Domnului Ierusalimița (Ierusalimiteanca), apărătoarea Ierusalimului, o mare icoană făcătoare de minuni. Acum 150 de ani, la Mănăstirea Maria Magdalena, de pe Muntele Măslinilor, era o maică Adriana, pictoriță. Într-o noapte i s-a arătat Maica Domnului, care i-a cerut să-i zugrăvească chipul, așa cum i l-a zugrăvit Sf. Apostol Luca. O icoană zugrăvită de acest apostol este în România, la Nămăiești, Argeș. Maica Adriana i-a spus, însă, maicii starețe că nu este vrednică să zugrăvească ea chipul Maici Domnului. Dar, când au intrat în chilia maicii, icoana era deja zugrăvită. Aceasta a început să vorbească și a spus: „Vreau să stau în casa mea!”. Atunci, icoana a fost adusă cu alai unde este acum.

În 1947, când la Ierusalim au fost mari inundații – ne-a povestit părintele Anatolie -, apa a pătruns în biserică, dar icoana s-a ridicat singură deasupra apei, de pe soclul ei, și nu a fost afectată. „Acum peste 15 ani, în luna decembrie a mai spus părintele -, iar a intrat apa în biserică, dar icoana a ieșit singură de pe piedestal, curată. Or, icoana are aproape 200 de kilograme. La final, din ce se scotea apa din biserică, ea se lăsa la loc. Era 14 decembrie 1999, așteptam Crăciunul. Am dus, atunci, toate icoanele la curățat, iar în biserică au mai rămas doar icoana cea mare și cele două icoane de pe Mormânt. Abia în ianuarie 2000 am coborât icoanele la locul lor. Au venit toți patriarhii lumii la Ierusalim, cu prilejul împlinii a 2.000 de ani de la nașterea lui Iisus, iar după procesiune, auzind de minunea care s-a petrecut aici, în biserica Mormântului Fecioarei Maria, au venit și s-au închinat. Iar patriarhul Bulgariei a cerut ca această sfântă icoană să fie dusă o perioadă în Bulgaria. Anul acesta sperăm să ajungă și la noi, în România. Icoana Ierusalimului arată chipul adevărat al Maicii Domnului. Dacă aveți lucruri de acasă, orice, să le atingeți de această icoană. Pe mulți i-a ajutat, chiar în probleme grave, de sănătate.”

Cu dragoste, despre mănăstirea românească din Ierihon

Moldovean hâtru, din stirpea lui Creangă - cum continui să cred eu că este -, părintele Anatolie glumește cu toată lumea. Chiar se recomandă „Anatolie Păcătosu’”. Cei care nu îl cunosc sau nu au auzit de el se miră cât de bine vorbește românește. Dar el chiar este român.

Părintele vorbește cu dragoste și cu mândrie și despre mănăstirea românească de la Ierihon, unde a nevoit un timp. Acolo – spune el - înainte era casa lui moș Dumitru, din Vaslui. El a fost căsătorit acolo și a avut cu el și părinții. „Înainte de a muri – ne-a povestit Anatolie Dumitrașcu -, eram cu părintele Argatu. Am vrut să facem o bisericuță românească. Pământul pe care îl aveam era, însă, prea puțin și foarte scump. Costa două milioane de dolari. Dar, așa a hărăzit Dumnezeu, prin moș Dumitru, care a donat casa lui Bisericii române și a mai cumpărat ceva pământ. Eu am dormit în casa lui moș Dumitru, dar nu mi-am închipuit că chiar acolo vom ridica biserica. A fost greu să o facem, ne-am bătut pentru ea doi ani și ceva, cu patriarhia Ierusalimului. Eu, aici, am prins trei patriarhi. Al doilea, Irineu, fiind din Grecia, a vrut să ne aducă tutela grecească. Aici avem patriarh grec, dar în Grecia ei nu au patriarh. Patriarhul Greciei este cel al Ierusalimului. Nu au spus nimic până a fost gata mănăstirea. Însă, până la urmă, biserica a fost trecută în patrimoniul statului român. A ieșit un lucru frumos, deși mai sunt multe de făcut. Și rușii au construit în Irihon, dar au declarat lăcașul bibliotecă.”

„Sunt băcăuan, crescut în Bacău, orașul în care am urmat cursurile Liceului pedagogic. Mă bucur că aici, la Ierusalim, ajung și din Țara Moldovei mulți credincioși. Mulți vin de pe Valea Trotușului, de pe Valea Cașinului. Să fiți bine-cuvântați de Dumnezeu! Maica Domnului să vă binecuvânteze pe toți și să nu-i uitați pe Dumnezeu și pe Maica Dmnului, pentru că  atunci va fi mai greu. Suntem abia în februarie, dar eu vă transmit de pe acum Sărbători de primăvară caldă, cu sănătate, cu pace și fericire!”

Părintele Anatolie Dumitrașcu, Ierusalim

Barleta, firma care face aur din hârtie, a împlinit 20 de ani

Liderul pieței de ambalaje de hârtie din Europa de Sud-Est, firma băcăuană Barleta, a împlinit 20 de ani. Evenimentul a fost marcat duminică, 30 noiembrie, printr-o reuniune a celor șapte acționari ai firmei, a salariaților acesteia și a unora dintre partenerii săi de afaceri, chiar în preziua Sărbătorii Naționale a României, pentru că - spunea directorul general, Horațiu Damșa – Barleta este rodul unei afaceri sută la sută românești.

De la plicuri la pungi de hârtie

Barleta bate toate recordurile în materie de ambalaje de hârtie în această parte a Europei, dar este recunoscută printrei cei mai mari producători de pungi de hârtie de pe tot continentul. Totul a început de la comerțul cu hârtie tipografică și, apoi, de la o linie de fabricație a plicurilor, în colaborare cu o firmă franceză. Ideea de a înființa o firmă mixtă pe acest sector industrial a apărut ca o oportunitate, dar falimentul societății franceze a dat planurile peste cap. Cei șapte acționari ai firmei din Bacău nu au renunțat, însă, iar în 1996 au achiziționat prima mașină pentru producția de pungi.

Nevoia de ambalaj specific comerțului alimentar, în primul rând, a fost o oportunitate de afaceri pentru Barleta, care în prezent livrează majoritatea producției de pungi industriei de panificație. Producția, în care s-au investit, pe parcursul celor 20 de ani, nu mai puțin de 5,5 milioane de euro, s-a diversificat, însă, iar fabricația satisface acum cereri din industriile farmaceutică, fast-food, nutrețuri, construcții, confecții sau încălțăminte. Cel mai performant utilaj, care a deschis calea spre segmente noi din piața ambalajelor, produce saci și sacoșe de hârtie cu mâner.

Un bloc din hârtii de valoare: Grupul Barleta

Compania mamă din Bacău a sărbătorit cei 20 de ani de la înființare alături de firmele surori: Bofipack, Recon și International Paper. Toate au aceiași acționari, care conduc grupul efectiv: Constantin Boboc, răspunde de secția de producție, Gigi Farcaș de sectorul comercial, Florin Dimofte de marketing intern, Dorian Rafiroiu de marketing extern, Gheorghe Enache este directorul economic, Leontin Podoiu este directorul general al Bofipack, iar Horațiu Damșa, directorul general. Alături de ei, Sebastian Titu este directorul general al Internațional Paper, iar Constantin Grecea directorul Recon. Astăzi, Grupul a ajuns la aproape 250 de angajați, numai în Barleta fiind aproape 180.

Horațiu Damșa le-a vorbit invitaților despre istoria afacerii Barleta

„În cei 20 de ani am oferit angajaților siguranța zilei de mâine, stabilitatea unui loc de muncă. Acești ani au însemnat pentru toți încredere și speranța că va fi mai bine într-un viitor, sperăm, nu prea îndepărtat. Odată cu investițiile mari pe care le-am făcut, vom reuși să producem pungi de calitate tot mai bună, să cucerim noi piețe de desfacere, astfel încât să ne permitem, pe lângă bunăstarea firmei, să aducem salariile angajaților măcar la cel mai înalt nivel din Bacău.”

Horațiu Damșa, director general

Motorul firmei – spun acționarii acesteia - este, secția de producție, dar care nu ar putea funcționa fără compartimentul Comercial, care asigură legătura cu furnizorii și clienții, nici fără compartimentul Marketing intern, care a reușit să aducă foarte multe comenzi, astfel încât astăzi firma are peste 60% din piața de pungi de hârtie din România. Tot cu ajutorul lor a reușit să deschidă reprezentanțe în cele mai mari orașe ale țării, Timișoara, Iași, Cluj-Napoca, Brașov, București, Târgu Mureș. Compartimentul Marketing extern a crescut de la an la an și a ajuns ca în luna octombrie să depășească 500.000 de euro cifra de afaceri. Astfel, Barleta exportă peste 40% din producție, în peste 20 de țări europene, și a deschis reprezentanțe în câteva puncte importante din Europa - în Belgia, pentru partea de nord-vest a continentului, în Spania, în Franța, în Italia, în Grecia, în Republica Moldova și chiar în Rusia.

În acest an, cifra de afaceri a firmei depășește 10 milioane de euro, iar la anul, odată cu achiziționarea de noi utilaje, mai poate crește cu 5 – 10%.