Cum a fost biruită pandemia într-un Centru rezidențial pentru seniori

În cei doi ani ai pandemie de Covid 19 prin care am trecut, instituțiile aflate sub cel mai mare risc de infectare cu noul virus au fost centrele rezidențiale pentru îngrijirea seniorilor. Chiar din primul an al epidemiei extinse, mortalitatea provocată de Covid 19 reprezenta 7% din totalul de la nivel național. Multe astfel de instituții au fost închise, altele s-au aflat total în carantină, iar mulți seniori au fost retrași sau nu au mai fost aduși deloc acolo. Pentru administratorii unor astfel de centre pandemia a fost un veritabil test complex de rezistență.

Cum a rezistat în fața acestor încercări un astfel de centru rezidențial am aflat chiar din județul Bacău, din orașul-stațiune Slănic Moldova, unde exact la debutul perioadei pandemice și-a început activitatea Căminul „Constantin Senior Resort”, care oferă un pachet de servicii medicale, de cazare, de masă și de agrement la cel mai înalt nivel. Căminul funcționează pe amplasamentul excelentei pensiuni Montana și beneficiază de toate facilitățile acesteia.

Despre cei doi ani de activitate și despre cum a învins pandemia am stat de vorbă cu PhD. Ovidiu Popa, General Manager la „Constantin Senior Resort”.

Cum s-a ajuns, domnule Popa, să transformați o pensiune într-o locație de lux destinată persoanelor în vârstă?

Ideea a plecat în anul 2019, când familia noastră a trecut prin momente mai sensibile și ne-am dat seama de problemele care există în îngrijirea persoanelor care au nevoie de aceasta. Dacă un senior din familie cade la pat, cum se spune, ce faci cu el? Cineva trebuie să-l îngrijească permanent, iar aceasta se poate face cel mai bine într-un centru de asistență socială. De la asemenea situații am plecat, gândind cum am putea face, cum am putea organiza pensiunea noastră pentru a putea oferi servicii la un nivel bine evaluat. Astfel, în decembrie 2020 am deschis activitatea, cu o promovare, iar în ianuarie 2021 i-am primit pe primii noștri rezidenți. S-a întâmplat însă ca tocmai atunci să vină și veștile din Asia despre un virus care ar face ravagii, care va declanșa o pandemie. Evident, a apărut în familiile rezidenților și frica de această necunoscută, frica de a-i mai aduce în asemenea cămine. Cu toate acestea, nu ne-am debusolat, nu am renunțat și am transformat pensiunea din locație turistică în una de asistență socială.

Ați intrat, însă, ca toată lumea, direct sub un regim restrictiv medical, cu reguli drastice, care vizau o izolare totală.

Aceste reguli au dus, evident, la cheltuieli și mai mari decât cele firești la pornirea unei noi investiții. Unii clienți au ezitat să mai vină la noi, dar cei care se aflau deja în cămin au rămas, nu s-au retras. Au înțeles că acasă riscul de infectare cu noul virus era și mai mare, la noi erau supravegheați strict, permanent. Pentru că un cămin de îngrijire care se respectă are personal educat, pregătit profesional, iar condițiile de locuire sunt bune. Prețurile și tarifele la energie au crescut, dar am schimbat furnizorul și nu am redus consumul. Într-un cămin de persoane vârstnice e nevoie, în primul rând, de căldură și de apă caldă. Și am înțeles că într-o astfel de perioadă deloc simplă trebuia să rămânem echilibrați emoțional, conștienți și atenți la dezechilibrele celor din jur. A fost și este o perioadă grea, în care suntem nevoiți să rămânem asumați, să construim tot timpul relațiile necesare și să rămânem conectați la nevoile fundamentale ale semenilor noștri.

Un Centru de asistență socială trebuie să ofere un climat de liniște și siguranță atât beneficiarilor direcți, cât și familiilor acestora. Rezidenții acestor Centre trebuie să fie tratați cu respect și înțelegere, cu empatie și iubire, pentru a se simți ca acasă, pentru a se simți înțeleși și iubiți, în felul acesta sentimentul de abandon fiind diminuat.

Pandemia v-a adus, însă, și primele cazuri de îmbolnăviri. Cum ați procedat?

Le-am propus aparținătorilor, familiilor rezidenților, să limităm vizitele la noi, tocmai datorită riscurilor medicale apărute în pandemie. Am stabilit anumite reguli de respectat și pentru salariații noștri, personalul de îngrijire. I-am sfătuit să se protejeze și ei. Dar, la un moment dat (în noiembrie 2021 abia!) am sesizat totuși câteva cazuri de persoane (de rezidenți) apatice. Am verificat starea medicală, am testat imediat și au reieșit șase cazuri pozitive. Au venit mașinile de la Salvare și au dus rezidenții cu probleme la spital. Dar, am zis la un moment dat, „Stop!”, am cerut teste speciale și am hotărât să îngrijim oamenii chiar în căminul nostru. Am investit în tratamente specifice și am stabilizat situația, chiar dacă nu a fost așa de simplu. Autoritățile ne-au impus și carantinarea și trimiterea personalului de îngrijire acasă. Dar am angajat noi salariați, i-am plătit dublu și am continuat activitatea, în regim de carantinare. Cu nouă noi salariați și treisprezece dintre cei mai vechi. Din 21 decembrie 2021 eram deja în siguranță, medical.

Greutățile într-o astfel de activitate încă persistă. Organizația Mondială a Sănătății încă nu a anunțat finalul pandemiei. Cu ce luptați acum, pe acest final de adevărat război pandemic?

Întâi, vrem să convingem lumea, familii cu seniori care ar avea nevoie de îngrijire la noi, să nu se teamă să ne contacteze. Înțelegem greutatea cu care o familie ia hotărârea de a-și trimite ruda sau părintele într-un Centru de asistență socială, dar odată pasul făcut trebuie să se producă acea interacțiune, conectivitate pentru a se convinge că au luat o hotărâre bună. Este foarte important ca echipa de suport din Centrele sociale să fie umană, înțelegătoare, empatică și să ofere sprijinul și îngrijirea de care orice senior are nevoie după o anumită vârstă când intervin desegmentarea socială, profesională sau anumite destructurări emoționale.

Apoi, traversăm o perioadă grea a creșterii prețurilor pe mai multe paliere (la energie, la gaze, la combustibil, la alimente) și trebuie să gestionăm cu atenție resursele și să avem o viziune asupra vieții la nivel de 360 de grade pentru a putea proiecta propriul viitor și a stabili obiective clare, menite să ne mențină într-un echilibru personal și profesional.

De aceea, înțelegem că nu trebuie să ne dispară capacitatea de a ne păstra credințele, principiile și reperele pozitive de viață, să avem răbdare, toleranță și să manifestăm iubire în relația cu cei din jurul nostru.