„Potcovarii
din sat – își amintește viceprimarul - puneau calul «în stănoagă» și încingeau
jarul «la foi»”, acolo unde noi, copii fiind, ne înghesuiam și ne rugam de Nea
Dumitru, zis Negru, să ne primească pentru a ne juca, pe strada școlii vechi din Orbeni, lângă casa domnului profesor Dobrin. Acum este
lăudabil că în comuna noastră asemenea meșteșuguri nu au dispărut”.
În România a fost o perioadă tristă în
care caii au fost efectiv exterminați, pentru că în locul lor tocmai apăruse
măria-sa tractorul. De la un timp s-a revenit la această măsură, au reapărut
celebrele herghelii și crescătorii de cai. Dar țăranii nu au abandonat
creșterea cailor niciodată, calul fiind un mare ajutor în gospodărie, ca animal
de muncă. Pentru ei era, desigur, nevoie și de potcovari.
Acum peste doi ani, la Universitatea de
Științe Agricole și Medicină veterinară din Cluj-Napoca au fost organizate
chiar cursuri pentru potcovari, predate inclusiv de… specialiști francezi. În
Franța, un potcovar putea câștiga până la 150 de euro pentru o lucrare și cam
2.500 de euro lunar.
„Odată cu intrarea
în normalitate – mai spune viceprimarul de Orbeni -, sper să ne readucem aminte
de vechile obiceiuri și de meșteșuguri, care făceau comunitatea noastră mai
unită și mai frumoasă. Mulțumim Georgel că nu ți-e rușine să fii și potcovar!
Mulțumesc și altor tineri din comuna noastră,
pentru că se implică în agricultura locală, în confecționarea de garduri
metalice, în efectuarea diferitelor reparații și chiar în construirea de
locuințe pentru cei plecați din țară, pe care ai aștept să se reîntoarcă acasă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu