N-aș
fi crezut niciodată că vom ajunge în România să ne temem de penuria de apă, la
cât amar de ape scaldă „Grădina Maicii Domnului” – cum a fost supranumită țara
noastră de Papa Ioan Paul al II-lea. De apa potabilă e vorba, dar și de apa
pentru irigații, până și de apa folosită frecvent în industrie. Mai precis, apă
este destulă, dar fără calitatea cerută la consum și fără investiții în
sistemele de captare și distribuție rămâne simplă apă de ploaie.
Zilele
trecute, băcăuanii au primit vestea cea mare cu privire la rezerva de apă de
care au nevoie. S-a semnat un program de finanțare pentru asigurarea rezervei
cu bani de la Guvern, prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL). A venit la
Bacău chiar ministrul Dezvoltării, după ce alți miniștri au făcut ani la rând doar
promisiuni. Acum ni s-au repartizat aproape 818 milioane de lei.
Băcăuanii cu ceva mai multă experiență de viață își amintesc, desigur, cum
multă lume făcea coadă la cișmelele din gară pentru a duce acasă bidoane cu
apă. Era o apă mai bună la gust, apă din zona de nord a orașului, de prin zona
Gherăiești. Cu timpul, Bacăul a fost racordat la rețeaua de apă care vine de la
Valea Uzului. Tot cu timpul, vechimea conductelor a dus la repetate avarii, iar
orașele județului au rămas deseori fără apă.
Un operator al sistemelor de alimentare cu apă și a celor de canalizare
din Constanța a venit, anul trecut în Onești, a preluat administrarea
rețelelor, a făcut primele investiții majore și anunță alte investiții și mai
mari. Iar o dată la trei luni raportează public stadiul lucrărilor. Dacă se
întâmplă chiar lângă noi și dacă tot avem acum ceva bani din PNDL, poate îi
urmăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu