miercuri, 6 decembrie 2017

Clasamentul superb care m-a făcut praf



De 25 de ani urmăresc revelația presei economice din România, care a fost – să spunem și așa, în primii ani de după 1990 – o nouă și prestigioasă revistă. Adică de atunci de când a apărut. Fără calculator și mai ales fără tabletă, atunci, făceam la greu tăieturi la foarfece din acea revistă, pentru documentare. Nu puteam să mă lipsesc, an de an, nici de celebrul Top 300, care ar împlini acum 15 ani, pentru că ne limpezea pe toți cam cine ia caimacul afacerilor din România. Evident, cele care apar la suprafață.
Și mai spun că niciodată nu am auzit ca cineva să se plângă de acest Top. Da, ulterior au apărut replici peste replici, de la alte publicații, dar nu replici la Top 300 (parcă inițial era Top 500, mă rog!), pentru că fiecare are metodele lui de calcul, de comensurare. Am și acum în arhivele personale clasamente, cu unii care au rezistat în Top, cu alții care au mai ieșit, și recunosc că i-am admirat totdeauna pe toți. Păi, nu e ușor să apari în astfel de clasament. Acum parcă nici nu aș mai pronunța unele nume.
Trebuie să mai recunosc, însă, că mereu m-am întrebat de unde, Doamne, iartă-mă!, iau clasamentiștii datele de rigoare. Păi - explicau ei - de acolo, de dincolo, din surse credibile. Nu ai cum controla, nu trebuie să te opui! Am crezut tot.
În acest an am simțit, însă, doar pentru județul Bacău un mic scârțâit. Nu spun unde sau la cine, persoană însemnată. Evident, nu m-am îndoit niciodată de meritul fraților de la Dedeman și de superbele lor performanțe, nici de ale altora din Top. Dar, mai jos, prin „suburbiile” clasamentului? Nici la acelea nu m-am gândit.
Am aflat, însă, cu stupoare, că un „premiant” nu este de acord cu ce se pune în dreptul lui. Nu pentru că ar fi fost puțin pus acolo, ci pentru că ar fi fost exagerat de mult.
Atunci, care clasament? Măcar pe acolo, prin suburbii, că la centru nu mă bag.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu