Consiliul
Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii (CNIPMMR) s-a declarat
împotriva Ordonanței de Guvern care aduce modificări și completări Codului
fiscal în domeniul contribuțiilor de asigurări sociale la nivelul salariului
minim brut pentru contractele de muncă cu timp parțial. Ordonanța a fost
adoptată de Guvern joi, 20 iulie, și va intra în aplicare de la 1 august.
Noua măsură va afecta tinerii care nu sunt cuprinși în nicio formă de școlarizare |
CNIPMMR – ne-a informat Patronatul
Județean Bacău al IMM - consideră că textul Ordonanţei afectează în esenţa sa
dreptul de proprietate al angajatorului, ceea ce contravine art. 44 din
Constituţie şi solicită Avocatului Poporului să sesizeze
Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, raportat la
încălcarea dreptului de proprietate al angajatorului, prin obligarea acestuia
de a plăti contribuţii sociale mai mari decât munca prestată de salariat în
baza raporturilor de muncă.
Ordonanța impune ca în cazul câştigului lunar brut realizat în baza unui contract
individual de muncă, fie cu normă întreagă sau cu timp parțial, inclusiv în
cazul celor care prevăd plata în acord, al cărui nivel este sub nivelul
salariului minim brut pe țară garantat în plată aprobat prin hotărâre a
Guvernului, venitul luat în calcul la determinarea bazei lunare de calcul al
contribuției de asigurări sociale datorată de angajatori sau persoanele
asimilate acestora este salariul minim
brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia, corespunzător
numărului zilelor lucrătoare din lună, în care contractul a fost activ.
Pe piaţa forţei de muncă sunt des
întâlnite situaţiile în care un angajator nu are nevoie de un salariat cu normă
întreagă, timp de 8 ore/zi, ci doar pentru o normă cu timp parţial. În raport
cu noua reglementare pe piaţă muncii va avea loc o disponibilizare a
persoanelor care sunt angajate doar cu timp parţial. „Nu a fost realizat Testul
IMM – a observat conducerea CNIPMMR -, prin care să fie reliefat efectul asupra
IMM-urilor, în situaţia creşterii fiscalităţii pe forţa de muncă. Chiar în situaţia existenţei unui CIM cu
normă întreagă, dacă salariatul are absenţe sau nu lucrează 40 de ore, din
motive independente de voinţa angajatorului, acesta va fi obligat să plătescă contribuţii sociale la valoarea
salariului minim brut, deşi salariatul nu îşi respectă programul de muncă”.
Întreprinzătorii privați mai arată că prin
noile măsuri se produce o creștere a fiscalităţii pe forţa de muncă pentru
angajatori, deoarece ei nu beneficiază de munca salariatului 8 ore, ci doar o
fracţiune din aceasta perioadă, fiind plătit corespunzător numărului de ore
muncit, neexistând motive să platească pentru contribuții sociale pentru 8 ore.
„Susţinerea potrivit căreia această masură va combate munca la negru, nu este
fundamentată – spune CNIPMMR. Pentru combaterea muncii la negru, trebuie
folosite mijloacele reglementate de lege privind sancționarea angajatorilor
care utilizează munca nedeclarată. Nu
este normal să fie «sancționați» toți angajatorii pentru că există angajatori care
utilizează munca nedeclarată”.
Deşi sunt scutiţi elevii şi studenţii până
la 26 de ani, noua măsură va afecta
tinerii care nu sunt cuprinşi în nicio formă de şcolarizare, adică exact
segmentul cu rata somajului cea mai ridicată, respectiv 24%.
În Consiliului
Economic şi Social, toate părţile, inclusiv sindicatele, au votat împotriva
acestei modificării a Codului fiscal şi, implicit, a creşterii fiscalităţii
pe forţa de muncă.
Curtea Constituţională a statuat că „salariul reprezintă o componentă a
dreptului la muncă şi reprezintă
contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în
baza unor raporturi de muncă”. „Este evident că în perioada menţionată – mai arată Curtea -, angajatorul suferă o pierdere patrimonială,
întrucât continuă să plătească drepturi salariale chiar dacă angajatul său nu
prestează efectiv munca la care s-a
angajat prin semnarea contractului individual de muncă. Astfel, în situaţia
de faţă, cauza contraprestaţiei din partea angajatorului lipseşte, acesta
suferind practic o diminuare a activului său patrimonial”. De asemenea, Crtea
mai arată că „în lipsa muncii prestate
angajatorul nu poate fi obligat la plata unei remuneraţii care să facă
abstracţie de această situaţie concretă şi obiectivă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu