Ne-a
lovit, în ultimele zile, un val grozav de opinii pro sau contra vizavi de ceea
ce mai gândesc sau chiar mai fac guvernanții. Tema la ordinea zilei este acum (și
încă va mai fi) „grațierea și modificarea Codurilor penale”. Nimic nou în
atitudinea populară, plăcerea românului fiind să-și dea mereu cu părerea. Presa
susține oarecum caracterul instituționalizat al dezbaterilor, dar parcă acestea
nu au farmecul celor declanșate unde se adună întâmplător măcar doi-trei
oameni, în autobuz, la piață, la birt etc. Acolo să vezi patimă, accente,
demonstrații și încontrări verbale.
Nu
mă prea bag în asemenea dispute, pentru că, de regulă, sunt pierdere de timp
sau, oricum, nu te alegi cu nimic consistent din ele. E altceva să vezi marile
demonstrații populare de stradă, în urma cărora au și căzut guverne uneori,
pentru că de acolo sigur se poate declanșa ceva. Dar, dacă tot stai la o coadă,
nu ai de ales: asculți. Unii spun lucrurilor pe nume, dau exemple, în felul
lor, alții devin virulenți, mai să se păruiască. Păi, pe cine vor ăștia să grațieze,
domnule, pe ăia care au furat, au fost corupți, au mințit, au făcut numai rău
poporului? Ei au ajuns la putere, tot ei fac legea, dar numai în folosul lor!
Ai
zice că așa ceva nu poate fi nici vorbă pe placul vreunui om din popor.
Surprinzător, însă, și asemenea „strategii” guvernamentale au adepți, de la
vlădică la opincă. De aici virulența și vehemența în „dezbateri”.
Nimeni nu se mai gândește că
fie și despre o amărâtă de grațiere s-ar putea discuta mai cu… grație. Poate să
o fi făcut cei acceptați la dezbaterea, pe aceeași temă, de ieri de la
Ministerul Justiției, dezbatere populară dar ținută cu ușile cam închise, însă
cu jurnaliștii de față. Nu era gata dezbaterea până am dat la tipar aceste
rânduri, de aceea tot mai sper ca măcar acolo să se fi discutat cu mai multă
grație, adică liniștit, așezat, cu argumente grele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu