Am ratat o poză cu Hillary Clinton

Nimic despre alegerile de președinte din Statele Unite în rândurile care urmează. Curg, deja, râuri de cerneală pe acest subiect în toată presa.

Dar, nu pot să nu vorbesc despre ocazia pe care am ratat-o de a prezenta cititorilor noștri o inedită fotografie din colecția personală a unui amic în care apare și Hillary Clinton, prin 1996, pe atunci doar faimoasa „Prima doamnă” a Americii, fiind căsătorită cu președintele SUA, Bill Clinton. Atunci a ajuns și în România și a vrut să se întâlnească, pentru scurt timp, și cu grupul de cursanți de la o școală americană de nursing. Totul s-a întâmplat la Teatrul Odeon, unde cursanții, între care și amicul meu, au venit ca la un mare eveniment (și aveau dreptate!) și unde măsurile de securitate au fost pe măsura înălțimii oficiale a personajului principal, doamna Hillary Clinton.

Parcă văd și acum poza făcută cu acest prilej și îmi mai trece un pic din ciuda pe care acum vreo trei zile mi-a provocat-o Ilie Năstase, care s-a lăudat public cu pozele pe care le are cu alesul americanilor de pe 8 noiembrie, cu Donald Trump, cu care a și jucat vre-o două partide de tenis de câmp.

Dar, fiecare cu norocul lui.

Pe mine mă interesează Hillary, chiar dacă nu a ajuns, „la mustață”, să preia cheile de la Casa Albă. Mă ineresează pentru că Trump s-a dovedit de atâtea ori un personaj controversat, iar în politica mondială de astăzi parcă numai de asemenea oameni nu ar fi nevoie. Hillary, prin felul ei de a fi, prin ceea ce a făcut, parcă prezenta o garanție, iar dacă aș fi fost american aș fi votat-o.

Pe de altă parte, judecând și altfel, parcă tot Trump e umărul mai puternic de care are nevoie omenirea, fiind mai „bărbat”, adică mai tare, mai pragmatic, mai hotărât. Dar, nici el nu întrunește toate punctele posibile. Sau, vorba unui confrate de breaslă deja celebru: parcă doamna Obama a dovedit mai mult șarm și tărie de caracter în campania pentru Hillary. Dar nu a candidat.

Și nici poză cu ea nu aveam.