Salariații de la Rafo nu mai cred în promisiunile patronilor. Protestele continuă

• angajații au protestat ieri față de neachitarea drepturilor salariale și se gândesc la acțiuonarea întreprinderii în instanță

Salariații societății Rafo Onești au declanșat, marți, 29 martie, „conflictul de drepturi salariale”, soluție la care au recurs după ce, de la începutul anului, drepturile lor salariale au început să nu mai fie achitate. Marți dimineață, 230 dintre cei 395 de salariați nu au mai intrat la locurile lor de muncă și au protestat timp de trei ore în fața pavilionului administrativ al întreprinderii.

Protestul rafinorilor este primul de acest fel după circa zece ani de la ultimele acțiuni revendicative, când salariații fiind în număr mult mai mare (circa 3.000) au recurs de mai multe ori la blocarea drumului național și a căii ferate care trec prin Onești. Acum, oamenii au început pașnic protestul lor. La sosirea în rafinărie a unuia dintre membrii Consiliului de administrație, Igor Rohlin, au vociferat slab, iar din fața pavilionului administrativ oamenii au cerut liderului sindical și altor doi solariați să intre la directori și să-i invite să stea de vorbă cu ei, să le explice dacă mai sunt speranțe pentru Rafo și pentru angajați. Delegații protestatarilor s-au întors, însă, fără niciun răspuns concret. Ei au aflat doar de ce directorul general, Miroslav Dermendjiev lipsea tocmai în ziua protestului din rafinărie, iar Igor Rohlin le-a transmis că nu are pentru salariați nicio noutate. „Am aflat – le-a transmis liderul Sindicatului Rafinorul, Ion Marian, protestatarilor – că domnul Dermendjiev nu a venit în rafinărie tocmai pentru că ar fi în negocieri cu un posibil partener, care ar putea finanța Rafo”. Salariații au arătat clar, la aflarea acestei vești, că nu mai cred spusele administratorilor și au luat în râs răspunsul dat.

Sechestrul ANAF a adus disperarea la Rafo

Ion Marian le-a vorbit salariaților Rafo

Din ianuarie 2015, în Rafo au apărut mai multe probleme de natură salarială. Sindicatul a făcut 14 intervenții la acționarul majoritar, prin care a solicitat, uneori chiar vehement, rezolvarea acestor probleme. Pe parcursul anului ele au fost achitate, dar de la 1 ianuarie 2016, pe motiv că ANAF a pus sechestru asigurator pe activele Rafo, în contul problemelor juridice cu Ovidiu Tender (care deține sub 3% din capitalul social al rafinăriei), acționarul majoritar, Iacov Goldovskiy, a anunțat că nu va mai finanța rafinăria. „Noi am continuat discuțiile cu administrația, ne-am întâlnit și cu salariații pe această temă, dar nu a rezultat nimic – ne-a declarat Ion Marian. Am făcut o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM), care a hotărât să se achite drepturile salariale până pe 25 martie, dar nu s-a întâmplat nimic. Noi credem, deja, că salariile restante nu vor fi plătite decât dacă proprietarii au banii necesari, dacă se va ridica sechestrul asigurător, pentru a se mai vinde ceva active din rafinăria veche, ori numai dacă ar apărea un partener de afaceri dispus să investească în Rafo sau dacă rafinăria ar fi cumpărată de altcineva”.

Sub semnul fatidic al viitoarei AGA

Situația la Rafo este grea, pentru că oamenii nu și-au primit banii, pentru că locurile de muncă nu mai sunt sigure și pentru că patronul a anunțat că există șansa reală a declanșării procedurii falimentului. La viitoarea AGA nu se află pe ordinea de zi falimentul, dar acest punct poate fi inserat acolo, iar falimentul ar anula orice speranță a salariaților. „Avem perspectiva de a ne adresa instanței de judecată, unde sigur salariații vor câștiga, dar nu știm cine va achita drepturile salariale până la urmă. Eu cred, însă, că trebuie să stăm în continuare la program, pentru a nu ni se deface contractele de muncă pe motive disciplinare, situație care nu ne va ajuta în instanță. Să așteptăm să vedem și ce va fi la AGA viitoare.” – a precizat Ion Marian.

Salariații cer în continuare să se întâlnească cu Miroslav Dermendjiev, să li se plătească restanțele salariale și să fie concediați numai conform Contractului Colectiv de Muncă dacă Rafo nu mai are bani. Acțiunea de protest va continua și miercuri, 30 martie.

„Lucrez în Rafo de vreo zece ani, unde am venit să muncesc și să-mi întrețin familia. Acum, de mai mulți ani, trăim sub stresul că nu mai știm ce va fi în ziua de mâine. S-au făcut promisiuni de mai bine în fiecare zi, dar nu s-a întâmplat nimic bun. Doar vorbe deșarte.”

Călin, așa cum s-a recomandat, salariat la Rafo