Mirajul topurilor în era DNA

Puzderia de topuri din mediul de business lansate, în România, mai ales după anul 2000 (eu însumi monitorizez vreo 12!), fac deliciul mai ales al devoratorilor de clasamente. În economie, pentru mulți topurile sunt o certitudine, o garanție că unul sau altul dintre oamenii de afaceri au mai multă sau mai puțină snagă, că pot fi numiți cu adevărat oameni bogați și, mai ales, adevărați businessmani.

Dar, de circa un an și ceva, de când cu mediatizarea excesivă a acțiunilor DNA, lucrurile parcă s-au mai schimbat, percepțiile sunt mai nuanțate, iar semnele de îndoială parcă s-au mai înmulțit. Se știe cât de discutate sunt succesele oamenilor de afaceri și cum în ochii unora astfel de oameni nu sunt decât niște hoți, niște pungași, dacă nu cumva chiar mafioți. Pentru că, dacă în 1990 toți românii erau cam la fel de săraci, de unde în câțiva ani averi de zeci și sute de milioane de dolari sau, cum e acum, de euro?

În Bacău, fenomenul Dedeman, al fraților Pavăl, care „cuceresc România” la propriu, este și el judecat cam la fel. „De unde atâta succes? – se întreba, deunăzi, un cunoscut de-al meu. Au ajuns liderii bricolajului românesc? Sigur în spatele lor stă cineva mai puternic!”.

În „Top 300 cei mai bogați români” recent lansat de revista Capital, după rezultatele economice ale anului 2014, frații Dragoș și Adrian Pavăl apar și mai sus. Chiar pe locul al doilea, după miliardarul Țiriac. Cârcotașii de serviciu au rămas, probabil, perplecși. Saltul nu este unul extraordinar, în topul de anul trecut frații de la Dedeman erau deja pe locul al treilea. Dar apropierea de vârf, de Ion Țiriac, peste miliardarul care a fost Ioan Niculae, înseamnă ceva. Și, în plus, avântul constant al companiei băcăuane, cu 42 de magazine mari în rețea, plecată în 1994 cu 11 angajați, iar acum dirijând peste 8.000, schimbă uimirea vocală cu o tăcere plină de respect.

Cine e, domnule, în spatele acestei ascensiuni? Evident, oamenii. Și o strategie clară, matematic aplicată, pasiunea, tenacitatea, seriozitatea, munca. Văzute numai de ei. Cam asta se vede.

În rest, despre topuri și oamenii din ele putem vorbi până mâine sau, cum scrie la Scriptură, până la sfârșitul Veacului.

Pe când un top al cazurilor DNA?