Cipru, a doua casă pentru zeci de mii de români

Carmen, din Bacău, și Constantin, din Piatra Neamț,
doi români care și-au căutat norocul în Cipru

O simpla vacanță sau un sejur în Cipru te aduc, de acasă, dintre ai tăi, tot printre conaționali și, de multe ori, chiar printre concitadini sau consăteni. Pentru că în Cipru trăiesc și lucrează foarte mulți români, mai ales în industria turismului, în restaurante și în taverne, ori în magazine, dar nu numai. Comunitatea de români de acolo numără, după date oficiale, circa 40.000 de persoane, după unele estimări chiar 50.000 , cei mai mulți în Nicosia, în Limassol, în Larnaca, în Pafos, în Dali și în Paralimni. Este o comunitate în sensul real al cuvântului. Alianța Românilor din Cipru are un președinte, o structură de conducere și se face cunoscută tot mai mult. Nu toată lumea este mulțumită de aceasta, dar important este că românii din Cipru încep să strângă rândurile și vor să se afirme. Pentru că în Cipru au un fel de a doua casă.

Am fost în Cipru și am stat de vorbă cu mulți dintre românii pe care i-am întâlnit. Am descoperit oameni din Onești, din Bacău sau de prin apropiere, din Piatra Neamț. Fac meserii modeste, obișnuite adică, dar le fac bine. Carmen este din Bacău. Locuiește pe strada Alecu Russo. Am întâlnit-o în portul din Pafos, la Taverna Castelului. Era, în ziua aceea, pe post de „plasatoare”: îmbia trecătorii cu cele mai bune oferte ale restaurantului, le vorbea în formule rostite în citeva dintre limbile pământului – rusește, englezește, italienește, românește etc. Ne-a convins și pe noi și am acceptat oferta. Ne-a auzit vorbind românește și ai ei am fost. Așa am aflat de unde este, ce face acolo, de când a venit la muncă. Avea vechime în domeniu, prin străinătate, pentru că tot timpul anului muncea în Spania. Doar pentru sezonul vacanțelor a venit în Cipru. Mulți dintre colegii ei sunt români, de dincolo sau de dincoace de Prut. În Cipru nu poți face un pas fără să dai de români.

Românii, preferați în Cipru

Se spune că românii din Cipru nu seamănă deloc cu cei aciuați prin Italia sau prin alte țări occidentale. Sunt mai așezați, vor un loc de munca bun și sigur și o viață liniștită pentru copii. Concurenții lor temuți sunt asiaticii, pentru că se mulțumesc cu mult mai puțin. Iar Cipru este invadată de asiatici. Ciprioții îi preferă, însă, pe români, iar primele pagini ale ziarelor care urmăresc piața forței de muncă au anunțuri speciale în acest sens. Pe o stradă din Limassol am văzut chiar un mic afiș lipit pe un stâlp, pentru închirierea unui apartament. Era scris direct în românește. Tot acolo, la o mică băcănie, o ofertă era făcută tot pentru români: „Crap românesc – 3,80 euro kg.” Mulți români, deși cu pregătire profesională, vin să lucreze și ca necalificați. Ambasada noastră îi avertizează să nu accepte munca fără contract, pentru că se pot trezi în fața instanței de judecată. Românii vin în Cipru, iar comunitatea lor este a treia cea mai numeroasă dintre comunitățile de europeni, după greci și britanici, dar nu cu mult mai puțini ca număr.

Romani și români, în Cipru

Despre această comunitate mi-a vorbit, la un popas, Constantin Năstase, șoferul autocarului care ne ducea în Munții Trodos. Constantin era de la o aruncătură de băț de Bacău, din Piatra Neamț. Ghidul autocarului a glumit și mi l-a prezentat ca fiind președintele comunității de români. „Nu sunt eu – a recunoscut, modest, Constantin -, e o doamnă. Comunitatea s-a format după intrarea României în Uniunea Europeană, de când aici au venit mai mulți conaționali. Ea este organizată, însă nu este atât de bine dezvoltată și de cunoscută. S-a creat și un sindicat, dar, în general, drepturile noastre nu sunt încălcate flagrant, suntem respectați și cred că majoritatea conaționalilor lucrează aici legal. Munca e muncă aici, dar românii se țin de treabă”.
Constantin se afla pe insula din Mediterana de opt ani. Muncea mult, cu responsabilitate, aduna ban lângă ban. Dar se împăca greu cu situația în sine, adică el în Cipru, familia în țară. Se vedeau numai în concedii sau în scurte vizite. Nu era simplu, însă în România nu realiza cât a realizat în Cipru. Acolo, un român câstigă, în medie, 800 – 1.000 de euro, de circa paru-cinci ori mai mult decât la noi. Constantin a fost croitor la o veche fabrică de confecții. Până în anii ’90 viața lui era bună, dar fabrica a fost privatizată și desființată. Nu a mai avut încredere în România. Nici în Cipru nu erau toate în roz, dar era altceva. Cel mai mult era nemulțumit, pe insulă, tot de români, de cei care se dau în petec, mai ales de cei care vin la furat. „Ei sunt cei care ne fac de râs, așa cum se întâmpla și prin alte țări din Occident. Lumea ne confundă, de multe ori, cu ei și nu e bine. Noi avem mari dezavantaje pe acest motiv” – spunea românul, cu amărăciune sinceră. „Am venit aici pentru un trai mai bun – a adăugat el. În țară parcă suntem mult mai mulți decât este nevoie, iar aici găsim de lucru și se câștigă mai bine. În plus, avem și o șansa pentru viitor.

Românii în Cipru: înainte și după 1990

Până în 1989 – scrie Ambasada României la Nicoasia -, comunitatea românilor din Cipru (câteva sute de persoane) era alcătuită în majoritate din femei, în general absolvente de studii universitare, căsătorite cu cetățeni ciprioți, foști studenți în instituțiile de învățământ superior din România. Acestea au reușit să se integreze relativ ușor în societatea cipriotă, din două motive: afinitatea religioasă (creștin-ortodoxă) și învățarea rapidă a limbii elene. Cele mai multe persoane și-au găsit relativ rapid slujbe pe măsura pregătirii profesionale (doctori, ingineri, arhitecți, profesori), fapt care s-a reflectat pozitiv asupra întregului grup comunitar, câștigându-se respectul societății cipriote.

După decembrie 1989, situația s-a schimbat radical. A avut loc un aflux masiv de imigranți din România, îndeosebi în căutare de lucru, pe fondul existenței unui acord bilateral (1978), care prevedea desființarea reciprocă a vizelor. Majoritatea cetățenilor români stabiliți în Cipru după 1990 lucrează în domenii precum servicii (comerț, hoteluri, restaurante), construcții, agricultura, etc. Românii sunt prezenți,  de asemenea, în domeni precum IT, cercetare, juridic, sistemul bancar, modă etc.

În aceeși perioadă, au avut loc numeroase căsătorii mixte, cu cetățeni ciprioți absolvenți ai unor instituții de învățământ superior din România. „Se poate aprecia – opinează oficialii ambasadei - că, în acest moment, s-a conturat un nucleu mixt și relativ omogen al diasporei române în Cipru, capabil să-și cultive tradiția, limba și cultura, să-și reprezinte și să-și apere interesele.”