 |
| Cătălin Grigoriu |
Presa
economică de bună calitate acordă în continuare atenție importantei tranzacții
pe care administratorul companiei Comfert din Bacău, Cătălin Grigoriu, a făcut-o
cu investitori englezi și irlandezi și prin care a renunțat la o afacere de
familie care a adus compania între cele mai importante din agrobusinessul
românesc. Este firesc să se vorbească, față de ce valoare are tranzacția, la cât
de importantă este compania, dar și la felul în care un om de afaceri tânăr, școlit
în străinătate, era hotărât să ducă mai departe, la un nivel și mai înalt,
acest business moștenit. Cu numai doi ani în urmă, Comfert prelua o parte
dintr-o altă mare companie băcăuană, Pambac, și avea, de asemenea, planuri mari
de viitor. Cătălin Grigoriu părea de invidiat.
La
o întâlnire cu un grup de tineri liceeni interesați de business, Cătălin
Grigoriu le-a explicat acestora cum a ajuns să se ocupe de afacerea concepută
de tatăl său în urmă cu circa 15 ani. Putea rămâne să-și construiască un
viitor, o carieră, undeva în Occident – spunea tânărul antreprenor. A preferat
varianta românească, încurajat și de succesele pe care Comfert deja le avea.
Era o societate ea însăși invidiată de mulți afaceriști, în expansiune, era și criticată
de alții, după bunul obicei de la noi. Succesele, tendințele de creștere
deranjau destule interese.
Comfert
părea imbatabilă și, poate, acum, cu noiii proprietari, mult mai puternici pe
această piață, poate va deveni și mai mare. Pe Cătălin Grigoriu l-a dezarmat, însă,
tocmai puterea unor asemenea jucători din agrobusiness-ul mondial, cărora, la
poziția pe care ajunsese Comfert, le simțea probabil suflarea în ceafă. A
spus-o franc, într-o declarație de presă, întrebat despre motivele pentru care
a renunțat la o astfel de afacere. Da, cu multinaționalele, mai ales, nu prea poți
să te pui.
A pierdut, în acest fel,
o șansă inegalabilă? Comentatorii tranzacției cred că nu. Cred că mediul
economic de la noi, versus cel mondial, mai ales occidental, arată carențele
felului în care România și românii au abordat capitalismul. S-au văzut destule
succese, unele chiar impresionante, dar și o puzderie de insuccese, chiar de
dramatice căderi. Mulți s-au crezut oameni de afaceri înnăscuți, puțini au și
dovedit-o. Un comentator se întreabă, însă, acum, „Când trebuie să se predea
sau să se retragă antreprenorul român, astfel încât viitorul să nu-l spargă în
bucăți și să-l măture?”. Cătălin Grigoriu îi declara că, după 15 ani, a obosit ca antreprenor și a hotărât
să se retragă. „A fost realist când s-a uitat la viitorul companiei și al
familiei – a conchis analistul. A dat o șansă firmei să meargă mai departe și și-a
dat o șansă să cumpere el viitoarele oportunități care vor apărea, pentru că
are resursele financiare”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu