Vocea agronomului care a plecat să cuvânteze dintre stele

S-a mai stins o voce puternică a agricultorilor băcăuani, a inginerului Eugen Popa, unul dintre cei mai cunoscuți coordonatori ai acestui domeniu, dar și unul dintre producătorii care au slujit agricultura mai bine de 50 de ani. Era o voce caustică, neastâmpărată, dar care exprima multe dintre adevărurile pe care alții le ocoleau sau poate chiar nu le vedeau. Acum se aude, la fel de puternică, dar dintre Stele

Nu exista reuniune profesională, demonstrație pe câte un lot agricol numit chiar așa, „demonstrativ”, nu exista întrunire în care se căutau soluții pentru agricultura de la noi în care vocea inginerului Eugen Popa să nu fie auzită. Era un bărbat înalt, impunător, iar rostirea răspicată a vorbelor lui devenea repede dominantă.

Prezenta concis problemele agriculturii, fără menajamente, indiferent ce oficial ar fi fost de față. La Indagra, l-a mustrat pe ministrul Daniel Constantin pentru că nu și-a convins premierul, pe Victor Ponta, să treacă și pe la crescătorii de vaci, să vadă ce animale expun.

Eugen Popa s-a născut pe 28 februarie 1946 în satul Tamași. A fost fiul „chiaburului” Iancu Popa, care avea la colectivizare 28 de hectare de teren, unul dintre cei care au pătimit astfel sub noul regim instaurat după 1948. A avut cinci copii, dar din care patru au învățat carte înaltă, într-o perioadă în care dosarele atârnau greu.

A început truda de agricultor cu studii superioare finalizate la Timișoara în 1973. Atunci a venit în Laboratorul de Agrochimie din Bacău, apoi a ajuns la o fermă din Buhusi, unde a pus pe picioare o fermă de oi, în 1977. În 1979 a adus acolo 3.000 de oi Corriedale și Suffolk, din Noua Zeelandă și a ajuns printre primii din România la producția de lână.

Eugen Popa a condus, însă, pe rând, și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor Secuieni, Direcția Județeană pentru Agricultură Bacău și o unitate a Grupului Agricola Internațional, AICBAC – specializată în producția de cereale, dar și în creșterea vacilor de lapte și în prelucrarea laptelui. Ulterior, împreună cu alți doi fermieri, a devenit coproprietar al acestei unități. De câțiva ani, devenise unul dintre cei cinci fondatori ai Cooperativei Agricole Agrolact Moldova, pe care a și condus-o ca președinte, care acum operează una dintre cele mai interesante fabrici de produse lactate, în Sascut, producătoarea brandului „Huzur”.

Avea și un spirit de cercetător în domeniul său. Căuta cele mai bune soluții pentru a realiza cele mai bune producții. La AICBAC, de exemplu, a încrucișat vacile din rasa Simmental cu tauri de top Red Holstein. A crescut, astfel, producția de lapte, iar vacile au preluat vigoarea de la Simmental.
Eugen Popa nu ezita să evoce, însă, și numele înaintașilor din domeniul său, de la care spunea că mulți au putut învăța meserie. „În 1974 – îmi declara acum doi ani și jumătate -, erau cunoscute și respectate nume ca Negoiță, Papuc, Bârsan, Antochi și multe altele. De la astfel de specialiști am învățat meserie. Cât a fost domnul Antochi directorul Direcției Agricole, era precum cloșca protectoare cu puii ei. Astfel de omeni pot fi considerați corifei, dascăli ai noștri. Dar noi trăim cu speranța că și acum lucrurile se vor îmbunătăți și vor urma vremuri mai bune. Munca în acest domeniu nu este ușoară, iar dacă nu ai înclinație și nu muncești cu plăcere nu răzbești”.