S-a rupt din codru o rămurea

Silvicultura județului Bacău a pierdut, zilele acestea, pe unul dintre cei mai devotați profesioniști ai ei, inginerul Marcel Dumitrache. S-a ridicat la Domnul cu doar câteva zile înainte de a împlini, pe 21 aprilie, 73 de ani. Cuvintele care îi definesc activitatea profesională sunt „dăruire, onestitate și mult profesionalism”.

Originar din comuna Dărmănești, județul Dâmbovița, a fost al treilea fiu între cei patru băieți ai familiei Alexandru și Constanța Dumitrache. A urmat ciclul primar și gimnazial în comuna natală, iar apoi pe cele liceale la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ploiești.

Visul lui de adolescent a fost de a deveni aviator, dar viața i-a îndreptat pașii spre Facultatea de Silvicultură din Brașov, pe care a absolvit-o cu brio în 1971. Iar în meseria de silvicultor, pe care a iubit-o și a respectat-o întreaga viață, a debutat la Institutul de Cercetare și Amenajări Silvice din Brașov.

După stagiul militar efectuat în Bacău, și-a continuat activitatea ca inginer silvic la Ocolul Silvic Fântânele, apoi la Inspectoratul Silvic Bacău ca șef al Serviciilor de Investiții și ca șef al Ocolului Silvic Bacău. La doar 32 de ani, a devenit inspector șef adjunct al Inspectoratului Silvic Bacău, pentru o perioadă de timp cel mai tânăr inspector șef din țară. Timp de 17 ani cât a deținut această funcție și-a dăruit fără reținere energia și cunoștințele profesionale permanent cu o atitudine de respect și loialitate față de colegi și de numeroșii colaboratori. Apoi a ocupat funcția de șef de Serviciu Fond Forestier și Pază în Direcția Silvică Bacău.

În anul 2000 a fost numit director în Ministerul Silviculturii, de unde a organizat înființarea Inspectoratelor teritoriale de regim silvic și vânătoare pe teritoriul întregii țări.

Dar din 2001 s-a reîntors ca șef al Ocolului Silvic Bacău, însă o lungă perioadă de timp a colaborat cu diverse instituții și firme, în calitate de expert silvic al Ministerului Justiției.

Ca în orice activitate, au existat și momente dificile, pe care le depășea cu multă demnitate. Suferea mult când primea lovituri de la persoane apropiate în care credea și pe care le ținea aproape, dar nu a știut niciodată ce înseamnă răzbunarea sau ranchiuna, ci întotdeauna a întors și celălalt obraz. Poate versurile lui George Coșbuc ar putea descrie astfel de situații: „Din codru rupi o rămurea, / Ce-i pasă codrului de ea!”. Iar formula lui de salut era mereu „SĂNĂTATE, OM BUN!”.

A trăit și o frumoasă poveste de iubire alături de soția sa, Silvia, timp de 37 de ani. Dumnezeu le-a dăruit întâi un băiat, pe Șerban, apoi „mugurașul” Mihaela. Realizările copiilor, cu care s-a mândrit nespus, au fost cea mai mare răsplată pentru devotamentul și dăruirea pe care a avut-o față de familie. Șerban este medic specialist de chirurgie plastică și reparatorie la Spitalul „Sf. Ioan” din București, iar Mihaela, absolventă a Universității din București - Facultatea de Științe Politice, este traducător autorizat la Ministerul Justiției și intermediar de investiții.

Familia a mai căpătat un nou membru drag și prețuit, pe nora Adriana Cosmina, pe care Marcel din prima zi a considerat-o și a tratat-o ca pe al treilea său copil, iar din anul 2017 iubirea lui supremă purta numele de Otilia Ana, mult dorita nepoțică, un înger de copil care i-a înseninat cele mai întunecate zile.

În ultimii ani ai vieții a luptat împotriva unei mari și nemeritate suferințe fizice, dar a refuzat să-i permită să-i fure din demnitate, din blândețe, din generozitate și din umanitate. Familia i-a fost alături până în ultima clipă și s-a stins din viață înconjurat permanent de dragostea, de respectul și de admirația nemărginită a celor apropiați.

Dumnezeu să-l aibă de acum în grija lui!