Românii
au tealent – spunem în ultima vreme, sub influența unui curent provocat de o
emisiune tv importată din Occident, dar prin care chiar descoperim la noi în
curte talente reale. E o încântare să vezi atâția oameni care pot face lucruri
mai puțin obișnuite. Nu prea dăm seama, însă, ce eforturi fac ei, cele mai
multe de natură materială, financiară.
Talentul
costă, dar face! Dar până la „a face” e cale lungă. Nu doar la noi, în România,
ci în toată lumea. Până în 1990 am fost obișnuiți, în această privință, cu
susținerea financiară mai ales a statului, a autorităților. A mirare era cum în
statele capitaliste cultura, sportul sau alte domenii în care se manifestau
talentele primeau susținere de la oamenii cu bani, de la companii sau
instituții, de la persoane private. Ne-am dorit capitalism și am ajuns în
aceeași situație cu cei din statele bogate. La noi, însă, mentalitatea,
educația și, evident, sărăcia așează lucrurile altfel.
Cunoaștem atâtea cazuri în care câte un copil talentat, familiile lor, răzbat greu spre afirmare, tocmai din lipsă de bani. Talentul costă –
spuneam, însă doar puțini înțeleg că acesta face toți banii. Cei în cauză
privesc prima oară spre autorități. Nu, nu cred că primul sprijin de acolo ar
trebui să vină. Pentru că la noi și autoritățile sunt sărace. Sau cel puțin o
astfel de stare afișează.
Acum 40-45 de ani, într-o revistă pe care o primeam de
la Ambasada SUA vedeam, cu mirare, mărinimia unor sponsori americani care
susțineau muzee, concerte, festivaluri, artiști de tot felul. Acum mă gândesc
la generozitatea oamenilor cu bani de la noi. La ei ar trebui să găsim alinarea
mai întâi. Dar să nu confundăm donația cu sponsorizarea. Prima vine mai greu,
rar, a doua ceva mai des. Prima nu cere nimic în schimb, a doua însă vrea reclamă,
imagine, propagandă. Poate aici ar trebui autoritățile să intervină, să creeze
cadrul legislativ necesar, mai permisiv, mai atrăgător. Că oameni cu bani ar
fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu