România 10 ani în UE. Progrese, perspective de dezvoltare, provocări

• conferință susținută de Liviu Voinea, viceguvernator al BNR

Prof. univ. dr. Liviu Voinea

„Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, 25 de ani de la semnarea Tratatului de la Maastricht și 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. De altfel, Banca Națională a României (BNR) a lansat ieri în circuitul numismatic un set de trei monede (din aur, argint și tombac cuprat) și o monedă din alamă pentru colecționare și, totodată, a pus în circulație o monedă din alamă, cu caracter comemorativ, având ca temă 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Tirajele aferente acestei emisiuni numismatice sunt următoarele: 150 seturi de trei monede (din aur, argint și tombac cuprat); 5.000 monede din alamă, de 50 bani, pentru colecționare; 1.000.000 monede din alamă, de 50 bani, de circulație cu caracter comemorativ.

Parcursul european și euro-atlantic al României, deși marcat de borne simbolice, este un proces continuu și consecvent. În anul 1995 a intrat în vigoare Acordul de Asociere, în decembrie 1999 Consiliul European a decis deschiderea negocierilor de aderare cu România, care s-au finalizat în decembrie 2004; în aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de Aderare, iar de la 1 ianuarie 2007 România a devenit oficial stat-membru al UE. În același timp, România a încheiat cu Statele Unite ale Americii un Parteneriat Strategic în iulie 1997 și a devenit membru NATO în anul 2004. Progresele economice înregistrate de atunci încoace s-au datorat și îmbunătățirii climatului investițional prin prisma garanțiilor de securitate oferite de aceste evenimente definitorii.

Aș dori să subliniez faptul că atât înainte de aderarea la UE, cât și după aceasta, România a făcut progrese în direcția convergenței nominale și reale cu Uniunea Europeană. Rata inflației a scăzut de la 32,2% în 1995 la 11,9% în 2004, 4,9% în 2007, și chiar -1,1% în 2016. Rata dobânzii de politică monetară a scăzut de la 39% în 1995 la 17% în 2004, 7,5% în 2007 și 1,75% în prezent. Rezervele internaționale au crescut de la 2,7 miliarde dolari în 1995 la 12 miliarde euro în 2004, 17,19 miliarde euro în 2007 și 37,9 miliarde euro în 2016. PIB-ul pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 34% din media europeană în 2004 la 43% în 2007 și 59% în 2016. În structura formării PIB, ponderea sectorului de stat a scăzut de la 59% în 1995 la 29% în 2007 și la 23% în 2016 (media europeană este de 16%), iar ponderea serviciilor în PIB a crescut de la 40% în 1995 la 51% în 2007 și 56% în 2016 (media europeană este de 66%). Stocul de investiții străine directe a crescut de la 2,2% din PIB în 1995 la 24,5% în 2004, 33,4% în 2007, și 40% în 2016. Ponderea fondurilor europene în formarea brută de capital fix s-a majorat de la 3,5% în 2007 la 19,1% în 2016. Acestea sunt doar câteva date statistice care ne arată pe de o parte alinierea graduală a României la structura economiilor europene către care tindem, iar pe de altă parte – rezistența procesului de convergență la șocuri externe, având în vedere că nici criza economică începută în trimestrul IV din 2008 și care a durat câțiva ani nu a inversat direcția acestui proces.

Nu trebuie să uităm însă că acest proces de convergență a fost de multe ori dificil. Aproximativ 3 milioane de români din forța de muncă activă lucrează acum în străinătate, cei mai mulți în spațiul european. Datoria publică a crescut exponențial, de la 6,6% din PIB în 1995 și 12,7% în 2007 la 37,6% în 2016, dar în același timp accesul la finanțare pe piața externă s-a îmbunătățit considerabil, fiind astăzi mult mai diversificat, pe maturități mai lungi și la costuri mai reduse decât înainte de aderare. Beneficiile creșterii economice au fost distribuite inegal, ducând la adâncirea disparităților regionale, inter-generaționale și de grup. Per ansamblu, însă, cred că, la 10 ani de la aderare, putem spune că integrarea României în UE a fost un proiect de succes al întregii societăți, o ancoră a dezvoltării sustenabile și un sprijin al stabilității financiare, politice și sociale.

Doamnelor și Domnilor,

Doresc să exprim cu claritate punctul de vedere al Băncii Naționale cu privire la aderarea României la zona euro. Din perspectiva politicii monetare, nu există altă opțiune pentru România decât aderarea la zona euro. Putem discuta cum și când, dar nu cu scopul de a amâna sine die, ci în dorința de a face o trecere lină, atunci când economia va fi suficient de competitivă și pregătită.

În urmă cu câteva zile, ieșind dintr-o farmacie din Capitală, m-a oprit paznicul și mi-a spus: “Vroiam de mult să vă întreb ceva. Când o să trecem la euro, salariul meu o să scadă, nu-i așa?” “De ce spuneti asta?” l-am intrebat eu. “Pai eu am salariul in lei si euro creste fata de leu”, raspunde el. “Atunci veti avea salariul in euro” am replicat. “Da, dar daca euro va creste fata de leu, o sa castig mai putin” a insistat dansul. “Stati putin. Deci aveti acum sa zicem 2000 de lei” “1800” zice el; “Bun. Asta inseamna 400 euro. Daca maine intram in zona euro, veti primi 400 de euro. Euro mai poate sa creasca sau sa scada doar fata de alte valute, de exemplu, dolar, dar nu fata de leu, pentru ca leii dispar din circulatie. Totul va fi in euro si salariul dumneavoastra nu are de ce sa scada.” “Cum adica, nu vor mai fi lei? Asta nu stiam. Acum am inteles. Deci m-am linistit.” Iată că oamenii sunt preocupați de aspectul trecerii la euro și că este util să explicăm în ce constă aceasta, chiar la nivel de detaliu.

Nu este prima oara când sunt întrebat lucruri concrete despre trecerea la euro. De exemplu, am un văr în Drobeta Turnu Severin, pensionar și el și soția sa, care era preocupat de faptul că pentru pensia soției, de 900 de lei, ar urma să primească doar 2 bancnote de 100 de euro. Deși având aceeași valoare, impactul psihologic de a vedea că după o muncă de o viață primești la pensie 2 hârtii nu trebuie subestimat.

Și aceste două exemple din viața reală vorbesc despre faptul că trecerea la euro nu înseamnă o simplă schimbare de bancnote sau de monede. Este un proces complex, cu implicații dintre cele mai diverse și profunde, și fără îndoială nu poate fi declanșat decât de o decizie politică bazată pe un larg consens în societate. Și așa este firesc să fie, pentru că moneda euro este un proiect politic și o promisiune de prosperitate – după cum spunea Jens Weidmann, Guvernatorul Bundesbank, Banca Centrală a Germaniei.

Banca Națională a României face tot ce depinde de ea pentru a pregăti și facilita acest proces. Rata inflației este chiar mai scăzută decât media europeană, iar rata dobânzii este la un minim istoric. Am redus și continuăm să reducem nivelul rezervelor minime obligatorii în direcția alinierii la buna practică europeană, și am îngustat coridorul din jurul ratei dobânzii de politică monetară, putând spune că dobânda de referință pentru bănci este de fapt 0,25%. Am creat condițiile ca lichiditatea în exces din piață să ofere resurse pentru creșterea creditării companiilor. Am asigurat și asigurăm stabilitatea financiară. Bugetul de stat nu a trebuit să contribuie cu nici un ban pentru sectorul bancar, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în majoritatea statelor europene. Sectorul bancar este adecvat capitalizat, iar rata creditelor neperformante s-a redus în ultimii 3 ani de la 22% la 9%, în timp ce gradul de acoperire prin provizioane este ridicat (57%). Vă informez pe această cale că în anul 2018 vom realiza evaluarea comprehensivă a activelor sectorului bancar (AQR) și testul de stress european. A fost constituit un comitet director al acestui AQR, din care fac parte și reprezentanți ai Autorității Bancare Europene, Comisiei Europene și – cu statut de observator - FMI.

Banca Națională a României este complet aliniată la modelul european al băncilor centrale. BNR este o bancă centrală independentă, membră a numeroase instituții europene: Sistemul European al Băncilor Centrale, Consiliul General al Băncii Centrale Europene, Comitetul European pentru Risc Sistemic, Autoritatea Bancară Europeană, Colegii de rezoluție. Reprezentanți ai BNR sunt membrii în peste 100 de comitete și grupuri de lucru constituite la nivel european. Rolul Băncii Naționale a României după intrarea în zona euro va rămâne foarte important, și chiar va crește în semnificație prin participarea în Consiliul de Conducere al BCE (rezervat țărilor din zona euro), și apartenența la Eurosistem, autoritatea monetară a zonei euro, precum și la Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS) și la Mecanismul Unic de Rezoluție (MUR). BNR va rămâne totodată autoritatea responsabilă direct pentru supravegherea instituțiilor de credit care nu sunt supravegheate direct de MUS si autoritatea națională de rezoluție pentru instituțiile de credit din afara sferei de competență a MUR. BNR va continua să administreze rezervele internaționale proprii precum şi porțiuni (în funcție de alocările efectuate de BCE) din rezerva internațională a eurozonei. BNR va executa și operațiuni de politică monetară delegate de către BCE.

Intrarea României în zona euro nu ține însă doar de dorința și eforturile noastre. Mai trebuie să vrea și Europa. Uniunea Europeană și zona euro trec printr-o perioadă de redefinire. Arhitectura instituțională a zonei euro este încă incompletă. Schimbările legislative din domeniul financiar bancar din ultimii ani au vizat crearea Uniunii Bancare, dar și dezvoltarea cadrului de rezoluție bancară, îmbunătățirea infrastructurii financiare, a sistemelor de plăți și creșterea transparenței sectorului bancar paralel la nivelul întregii Uniuni Europene. În prezent, se poartă discuții pe pachetul legislativ RRM (en. Risk Reduction Measures) pentru întărirea stabilității financiare în Uniunea Europeană. Pachetul RRM presupune modificări ale Directivei CRD IV, Regulamentului CRR, Directivei pentru Redresarea și Rezoluția Bancară (BRRD) și a Regulamentului Mecanismului Unic de Rezoluție. De asemenea, se poartă negocieri pentru crearea celui de al treilea pilon al Uniunii Bancare, respectiv Schema Europeană de Garantare a Depozitelor (en. EDIS). Până vom intra noi în zona euro, este posibil să se schimbe și regimul de ponderare la risc a expunerilor suverane. Oricum, apartenența la zona euro oferă statelor membre o primă de risc mai redusă, determinată de percepția investitorilor privind existența unei garanții implicite a celorlalți membri.

În cadrul acestor discuții despre viitorul Uniunii Europene și al zonei euro, este nevoie și de o mai bună armonizare a mixului de politici. Permiteți-mi să vă dau un exemplu concret. Când am fost ministru pentru buget, în anul 2013, România a ieșit din procedura de deficit excesiv și a atins obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO 1%). Apoi, în 2014, am propus colegilor din Ecofin (Consiliul miniștrilor de finanțe din UE) să exceptăm creșterea cheltuielilor militare de la regula deficitului bugetar excesiv. Poate că o astfel de propunere ar avea mai mult succes în prezent. Nu putem avea o economie de piață liberă și funcțională, o piață unică europeană, în care investitorii să se simtă în siguranță și dreptul de proprietate să fie apărat, fără garanții ferme de securitate. România are o parte din frontiera Uniunii Europene. În perspectiva aderării la euro, astfel de garanții se susțin reciproc.

Am învățat în facultate despre imposibilitatea de a avea în același timp curs de schimb fix, politică monetară autonomă și liberă circulație a capitalului – trilema imposibilă postulată de Mundell, Fleming și – după criza asiatică - Obstfeld. Moneda unică europeană reprezintă o soluție la această trinitate imposibilă. Dar criza din zona euro ne face să gândim la eficiența mixului de politici. Într-un speech recent, Guvernatorul Băncii Naționale a Franței, Francois Villeroy de Galhau, a subliniat că ne confruntăm cu o nouă trinitate imposibilă (sau trilemă imposibilă): imposibilitatea atingerii potențialului de creștere în prezența autonomiei politicii economice naționale în același timp cu regulile fiscale europene neschimbate. Soluția pe care o vede el constă într-un așa numit triunghi al creșterii: reforme structurale naționale, îmbunătățirea mixului de politici în zona euro, și finanțarea sustenabilă.

Locul firesc al României este în zona euro. Vă spun asta fără ezitare. Decizia de a intra în zona euro a fost deja luată atunci când am intrat în Uniunea Europeană. Trecerea la euro nu ține însă loc de panaceu. Teoria economică susține că banii sunt neutrii pe termen lung; ei sunt doar un mijloc de plată. Intrarea în zona euro nu asigură bunăstarea. Bunăstarea ar trebui să ne-o asigurăm singuri, dinainte să intrăm în zona euro. Este nevoie de continuarea reformelor structurale înainte de a intra, astfel încât să atingem o convergență mai ridicată a veniturilor și a structurii economiei, pentru a fi mai aproape de condițiile unei zone monetare optime.”