Micronaționalizarea României

După 70 de ani de la naționalizarea „principalelor mijloace de producție” ale României, eveniment sărbătorit constant până în 1989, aud din nou de naționalizare, dar nu despre aceea din 1948, ci de o micronaționalizare pe care țara noastră o suportă chiar acum. Despre ea mi-au vorbit deja mulți dintre întreprinzătorii privați pe care îi cunosc, dar unul dintre ei, unul dintre cei mai importanți și longevivi manageri pe care îi are România, a pus punctul pe „i” și a numit fenometul „micronaționalizare”.

Un întreprinzător se văita pe față, chiar dacă destul de voalat, că îi pleacă oamenii din firmă și se angajează la stat. În instituții sau întreprinderi de stat, nu la statul degeaba! Fug oamenii – am constatat în mult mai multe cazuri – după lefurile mai mari, în creștere, care apar la stat. În condițiile în care România începe să resimtă tot mai mult lipsa de forță de muncă și mai ales de personal calificat în tot mai multe domenii, a rămâne fără oameni în propria întreprindere e durere mare. Numai în județul Bacău am văzut deja zeci de asemenea cazuri.

„Nu am avut mare nevoie de ajutor de la stat, dar avem nevoie de o atitudine pozitivă față de capitalul românesc – spune managerul de top despre care aminteam. Ar trebui să existe o empatie pentru românii care vor să dezvolte economia. Legea prevenției și start-up nation sunt importante pentru anumite categorii de firme, dar noi am mers pe principiul că, dacă nu te bazezi prea mult pe ajutoare de afară, ai succes. Dacă aștepți va fi greu“. Managerul ar fi dorit un progres mai rapid al programului de guvernare lansat de PSD în ianuarie și, în special, lansarea fondului suveran de investiții. Dar acum vede că e vorba, practic, de micro-naționalizare.

Pe timpuri un banc lămurea de ce lupul nu poate avea carnet de șofer: pentru că s-ar uita după pietoni ca după oi! De 27 de ani constatăm, din realitate, nu din bancuri, cum politicienii văd în noi, în orice condiții, doar masă electorală. Acum din banul public își permit să promită lapte și miere, inclusiv sub forma de salarii mai mari. La un privat așa ceva nu poate veni decât din productivitate mai mare.

Deputatul Valerian Vreme: „Rafo trebuie preluat\ de stat”

Valerian Vreme (centru) a făcut declarațiile
la conferința de presă a Filialei PMP Bacău

Deputatul oneștean Valerian Vreme, fot ministru al Comunicațiilor, a cerut din nou preluarea societății Rafo Onești de către statul român. Cererea a fost făcută publică duminică, 18 august, într-o conferință de presă. „Eu susțin vechea mea propunere, din 21 martie 2013: ca statul român să preia rafinăria. Am spus de atunci că noii proprietari sau acționari majoritari nu pot ține societatea Rafo. Atunci am susținut pentru prima oară o posibilă națioalizare a societăților Rafo și Uton Onești. Naționalizarea există, ca fenomen, în toată lumea capitalistă, deci  nu ar fi ceva ieșit din comun și neavenit tocmai la noi. În plus și statul român are nevoie de o rafinărie”.

Valerian Vreme crede că naționalizrea rafinăriei rămâne în continuare singura soluție pentru rezolvarea situației de acolo. „Personal – a precizat deputatul -, am ajutat Rafo cât am putut, am deschis câteva uși pentru ei la administrația centrală, la președinție, la guvern. Dar noii proprietari nu au fost serioși.

Actualul proprietar nu are nicio credibilitate, și am declarat de mai multă vreme că la Rafo agenda de lucru este făcută de un stat străin. În ultimele trei luni, ultimii doi acționari majoritari nu au demonstrat nimic”.

Cert este că rafinăria oneșteană se află în continuare într-o situație foarte grea. Cei 364 de salarații au cerut disponibilizarea colectivă, iar rafinăria a fost debranșată de la alimentarea cu energie electrică pentru neplata facturilor, ceea ce agravează starea tehnică a instalațiilor în conservare, dar poate cauza și un catastrofal accident ecologic, pentru că în stația de epurare a apelor nu mai funcționează pompele. Apele pot, astfel, să deverseze în Râul Trotuș dacă vor veni ploi mai abundente.

De asemenea, din 15 septembrie Rafo mai are un dosar în instanța de judecată, la Tribunalul Bacău, deshis de firma de pază Axa Security, care solicită falimentul societății tot pentru neplata facturilor de servicii prestate.