Cu ochii pe consum

Analizele economico-financiare făcute în ultima vreme și tot mai des la diferite niveluri și în diferite instituții iau la țintă consumul și efectele lui în economie. În baza indicatorilor colectați lună de lună, Banca Națională a majorat acum cu mult prognoza inflației în 2019, de la 3 la 4,2%. Pentru că a pus în balanță consumul cu evoluția producției industriale, care nu mai este, practic, o evoluție ci o stagnare, dacă nu chiar o involuție.

Îmi aduc aminte de noțiunea „societate de consum”, una din imaginile pe care le aveam acum peste 30-40 de ani despre capitalismul occidental. Eram educați că aceasta este o imagine negativă, deși auzeam și uneori mai și vedeam că modul de viață din Occident era unul la standarde înalte, uluitoare față de cel de la noi. Pe ascuns alții ne șopteau că suntem mințiți, că viața adevărată e acolo, în Vest.

Că eram sau nu prostiți fie de cei dintâi, fie de ceilalți mai rămâne de văzut, pentru că nici după 30 de ani de la revenirea la capitalism în România nu s-a ajuns la standardele occidentale. Ceea ce s-a născut clar în societatea omenească e un curent social și economic bazat pe stimularea dorinței de a achiziționa bunuri și servicii în cantități tot mai mari, curent numit consumatorism.

La prima vedere consumatorismul poate asigura omului o viață mai bună. De câtva timp, însă, am început să ne dăm seama că și acest consum a devenit nesăbuit, că am stricat natura și am epuizat sau am împuținat unele rezerve ale planetei. Dar nu pare singurul rău creat. Stilul de viață bazat pe consum în orice condiții pune în pericol și societatea umană, natura ființei umane însăși.

Economiștii arată cu degetul raportul producție / consum. Politicienii, conducătorii societății adică, se fac că nu-l înțeleg și trag spuza pe turta loc. Și ei stau, însă, cu ochii tot pe consum. Pe al lor.

Consum să fie, celelalte vin de la sine

Am început să trecem în ochii europenilor ca mari consumatori. Sau ca tot mai mari consumatori. Chiar instituțiile noastre specializate recunosc că în mare parte creșterea economică de până acum s-a bazat mai ales pe consum.

S-a dus de multișor vremea în care criticam avan „societatea de consum”. E drept, o făceam cu inima strânsă, pentru că jinduiam după huzurul pe care ni-l închipuiam la alții. Din 1990, însă, situația s-a schimbat și la noi. Ne-au invadat mărfurile altora, am dat de gustul consumului și nu prea ne-am mai oprit ca societate, pentru că la nivel de individ situația e mult nuanțată.

Cert este că studiile recente privind pofta de consum arată că apetitul pentru cheltuieli al românilor este în continuare în creștere, astfel că 62% dintre noi estimează că vor cheltui mai mult în acest an. Analiștii cred că rata de creștere de 4,8% a PIB în 2016 a încurajat consumatorii români să cheltuiască mai mult. Totuși, în anul 2010 optimismul pe acest segment era mult mai mare, când 89% dintre noi au spus, în chestionare sociologice, că vor cheltui mai mult.
Apetitul pentru economisire a continuat sa fie însă mai mic decât pentru cheltuieli. În plus, sunt tot mai multe vocile care acuză actuala campanie de majorare a salariilor fără un suport financiar real, fără echivalent în creșterea productivității muncii. Dar cine îi aude? Tot la consum mai mare ne gândim, pentru a nu mai spune că inocularea ideii de trai bun are mari valențe electorale. Uităm că puterea de consum se bazează pe volumul și calitatea muncii, de care însă fug tot mai mulți. Cel puțin așa se aude în mai toate domeniile de activitate: nu se mai găsește forță de muncă, dar mai ales calificată.

O glumă veche spunea că „Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are tot așa!”. S-au cam dus și vremurile acelea.

„România, cât de mică, doar prin consum se ridică”

Vă rog, din capul locului, să nu luați în serios acest titlu, care nu este decât o biată parafrază la o strigătură populară de pe vremea când echipa de fotbal Steaua lua cupa Campionilor Europeni, în 1986. Mi-a venit „pre limbă” pentru că sună frumos alături de interesanta opinie a unui antreprenor băcăuan, pe care îl știu nu doar tenace în ce face, dar și aplecat spre a despica firul de păr în patru pe teme mai ales politice sau economice. L-am auzit vorbind, acum, vizavi de tevatura noului Cod fiscal, că economia românească ar avea șanse de dezvoltare și pe baza creșterii puterii de cumpărare a populației, fie și prin măsuri șocante de reducere a taxelor și impozitelor (cum propune cam electoral Guvernul), dar alături de stimularea productivă a consumului. Adică dă-i omului posibilitatea să se înfrupte mai mult, că e mai ieftin (la un TVA mai mic, de exemplu), dar nu cu cât ai promis inițial, ci numai cu jumătate. Cealaltă parte din promisiune să o ducă guvernanții în susținerea întreprinderilor mici și mijlocii să producă mai mult, iar din salarii mai mari și din profit mai bun IMM-urile să dea la buget impozite și taxe mai grase.

Ei, uite că și docții statisticii economice gândesc cam la fel. Ei spun așa: „Economia românească este puternic ridicată de creşterea consumului domestic”. „Consumul – spune Bogdan Ion, Country Managing Partner al EY România, filiala românească a unei cunoscute firme internaționale de servicii profesionale de audit, asistență fiscală, asistență în tranzacții și servicii de asistență în afaceri - este în acest moment principalul vector de creştere în România, după o lungă perioadă de stagnare ce a urmat crizei globale, perioadă în care consumul domestic a scăzut în România cu aproximativ 10%. Tendinţa clar ascendentă ilustrează încrederea mai mare a populaţiei în economie şi creşterea nivelurilor reale ale salariilor. Ne aşteptăm de asemenea ca investiţiile să crească la rândul lor, deşi dimensiunea evoluţiei pozitive va depinde puternic de perspectiva Zonei Euro” .

Antreprenorul băcăuan are dreptate. Consum – da, dar și producție, pentru că numai pe acesta se poate baza consumul. Producția este stimulată de consum, dar stă la baza dezvoltării economice. Consumul domestic are perspective de creştere cu peste 4% în 2015, după expansiunea de 5% înregistrată în 2014 – spun și cei de la EY. Creşterea semnificativă a salariilor, de peste 6%, împreună cu inflaţia scăzută au întărit în această perioadă puterea de cumpărare a consumatorilor români.