Realitatea sugerată nu convinge

Se joacă din nou fotbal pe stadioanele de la noi, în condițiile impuse de regulile de combatere a pandemiei de Covid-19, adică fără suporteri. Duminica trecută la meciul de pe stadionul formației Viitorul Constanța, din megafoanele arenei au răsunat, însă, înregistrări cu valurile de încurajări ale publicului de la partidele de anul trecut. Nu mint o secundă că eu unul chiar m-am gândit la o astfel de metodă, după ce am văzut cum pe un stadion nemțesc au fost puse, în tribune, pe scaune, sute de fotografii mari ale unor microbiști, pentru a se improviza asistența.

Evident, nici fotografiile, nici înregistrările cu vacarmul publicului nu fac în mod real atmosferă. E doar o palidă variantă a mult incriminatului mediu virtual în care am început să trăim în ultimele luni, adică departe de realitate. Toate acestea – spunea, cu mulți ani în urmă, cineva – ar fi cam cum ai încerca să miroși un trandafir superb cu masca de gaze pe figură.

Realitatea sugerată nu convinge!

Se simte, însă, în ultimul timp, cum se bat tot mai aprig pe modul de a sugera o astfel de realitate taberele care sunt fie pro, fie contra stării de fapt prin care trecem. Știm deja că unii cred, dar alții infirmă, că virusul care stă la baza declaratei pandemii de Covid-19 ar fi unul real și periculos, că pericolul nu a trecut, că se impune să fim în continuare precauți.

Sunt vehiculate tot felul de informații și teorii, unele numite „fake news”, iar mulți oameni au devenit tot mai neîncrezători. La finalul etapei numite „Starea de alertă”, Guvernul a anunțat că vrea o prelungire a ei, dar opoziția politică stă – evident – contra.

Pe cine să mai credem, dacă realitatea descrisă, fie de unii, fie de alții, pare doar una sugerată?

„Zilele prostiei”

Gafa Guvernului de a lăsa timp de trei zile fără nicio prevedere legală comportamentul românilor la vreme de pandemie nu putea trece necomentată mai ales de „opoziția” politică. Așa cum mai tot ce am trăit timp de circa două luni de când ne confruntăm cu pandemia a fost temă de scandal politic, uneori violent în plan verbal, dizgrațios.

De vineri până luni, trecem de la ceea ce s-a numit „starea de urgență” la ceea ce se va chema „starea de alertă”. Trei zile în care nimic din ce a instituit prima dintre aceste „stări” nu mai are temei legal (unii spun că nici așa nu prea aveau), adică trai nineacă, pentru că nimic nu ne mai stă în cale.

Cum s-a ajuns la acest hiatus explică numai juriștii. Poporul nu prea își dă seama la cum stau lucrurile, dar dacă specialiștii spun că nu mai e îngrădire, atunci mulți vor proceda ca atare.

Pentru că onor guvernanții nu au prevăzut un asemenea hiatus legislativ, opoziția a numit perioada de vineri până luni „Zilele prostiei”. Zilele în care adio mască de protecție, adio reguli de protejare în zonele publice.

Poate nu va fi chiar așa. Oamenii se mai gândesc, totuși, și la sănătatea lor și, cum se spune, decât bolnav, mai bine sănătos, dar ferit de orice posibilă infectare. Paștele și zilele începutului de mai, de regulă zile de mare sărbătoare, au dovedit, sud amenințarea pedepselor publice, desigur, că lumea nu a înnebunit de tot. Izolarea s-a respectat!

Dar acum mă înfiorează ceea ce văd deja pe stradă, prin locurile publice: tot mai mulți concitadini fără masca de protecție, de parcă ne și sfidează și ne arată cât de fraieri suntem noi, „mascații”, dacă purtăm cârpele față.

„Zilele prostiei” pot fi contagioase și la propriu și la figurativ!