Cartea în pandemie

M-a surprins, într-o declarație a cunoscutului, celebrului și esențialului dramaturg Matei Vișniec la un post de radio bucuria sa sinceră ca în Paris, acum, la vreme de pandemie și de carantină când și cărțile sunt considerate „produse neesențiale”, iar librăriile au fost închise ca măsură de siguranță sanitară, să găsească la un astfel de magazin, în ușă, o măsuță de pe care putea alege, din stradă, câte o carte. Acolo librarul a abordat o metodă inedită de a comercializa cartea, așa cum fac deseori vânzătorii de diferite produse industriale sau chiar alimentare. Comerțul stradal este chiar recomandat de specialiștii în vânzări, pentru că aține, practic, calea cumpărătorilor.

Mă număr printre cei care cred în pericolul imens al infectării cu noul coronavirus, dar parcă a interzice și comerțul direct cu cartea, pe motiv de siguranță sanitară, e prea mult (să nu spun absurd). Și piețarii au reclamat închiderea piețelor, deși supermarketurile funcționează bine-mersi. Astăzi, când despre tipărituri se vorbește cam prea mult la timpul trecut, aglomerația în librării pare acuzată într-o manieră cam gogonată.

Reacții pe acest subiect au apărut în toată lumea, dar unele autorități au revenit la măsuri mult mai juste. În Belgia, de exemplu, cărțile au fost trecute la categoria bunurilor esențiale și au fost deschise librăriile.

Unii ar putea spune că nu e nicio problemă dacă se închid librăriile, pentru că putem cumpăra cărțile pe internet. Dar în unele medii culturale, sociale, politice și economice, precum cele din Franța, Germania ori Belgia, librăriile și librarii sunt animatori ai vieții sociale și culturale, au rolul lor în viața comunităților.

În România, însă, nici instituția librarului nu există și suntem țara din Uniunea Europeană cu cele mai puține librării raportat la populație, doar 250 (în Franța, numai Parisul are 1.250!). Dacă se închid și acestea, nici nu se observă.

Să ne ferească Dumnezeu, pe noi și cărțile, și de carantină și de pandemie.

Cuvântul președintelui

Charles Michel

L-am ascultat, zilele trecute, pe reputatul virusolog de renume internațională, dar de origine română, prof. univ. dr. Vania Atudorei, acum stabilit în Canada. Despre actuala pandemie de coronavirus, evident. Avea răspuns imediat la toate, clar și argumentat, convingător. A pus deseori sub semnul întrebării unele raportări oficiale de la noi sau de la alții, dar și unele măsuri luate pentru combaterea pandemiei și chiar teoria că peste noi a ajuns deja al doilea val al acesteia.

Dar și mai interesant mi s-a părut viziunea asupra rolului administrațiilor centrale și locale, dar și al unor instituții internaționale în situația prin care trecem. Acolo – spunea reputatul profesor – opiniile și măsurile luate aparțin unor politicieni, pentru că astfel de instituții sunt mediul în care se mișcă politicienii. De aici, desigur, multe contradicții, multe nepotriviri și destule interese, însă cu efecte asupra comunităților mai mari sau mai mici.

Până una-alta, în astfel de situații suntem doar la mâna politicienilor, a oamenilor pe care noi îi alegem să ne reprezinte sau pe care trebuie să-i ascultăm deși nu i-am ales. Convingerile și părerile lor devin lege, iar unde e lege nu-i tocmeală.

Ieri am citit și opiniile unui astfel de politican important, ales într-o funcție uriașă, președinte al Consiliului European, Charles Michel. Opinii tot despre pandemie și despre ce ar trebui făcut pentru a o combate cu succes. Avem nevoie acum - spunea președintele - de acțiuni bazate pe doi piloni: testarea indivizilor, urmărirea contactelor dintre ei și vaccinurile. Dar, testele PCR ar fi deja depășite și greoaie și ar trebui completate cu testele antigenice, mult mai rapide. În al doilea rând, trebuie să implementăm sisteme eficiente de urmărire a contactelor între oameni, inclusiv prin sistemele de tehnologie avansată prin satelit. În cele din urmă, statele membre ale UE trebuie să ajungă la un consens cu privire la regulile comune pentru autoizolare și carantină și, evident, trebuie să avem vaccinurile salvatoare. Acesta este cuvântul președintelui.

Or fi, acestea, soluții salvatoare pentru omenire, dar profesorul Atudorei mai spunea că din istoria pandemiilor știm că niciuna dintre ele nu a durat mai mult de doi ani.

Covid-19 printre noi

 

De unde poate veni salvarea HoReCa în Bacău

Președintele ales al Consiliului Județean (CJ) Bacău, Valentin Ivancea, a stabilit, împreună cu reprezentanții industriei locale HoReCa, la propunerea acestora, un plan de măsuri privind funcționarea, în condiții restricționate a restaurantelor, barurilor și cafenelelor din județ, în condiții de pandemie. Măsurile au fost convenite la întâlnirea de luni, 12 octombrie, a președintelui cu reprezentanții acestui domeniu de activitate.

Măsurile convenite – scrie Valentin Ivancea pe pagina sa de Facebook - au în vedere hotărârea Comitetului Național de Situații de Urgență (CJSU), corelarea activității domeniului afectat cu rata de infectare cu noul coronavirus, precum și posibilitatea închiderii unităților de alimentație publică doar în urma unor anchete epidemiologice, care să stabilească incontestabil că în aceste unități s-au identificat focare de Covid19.

Printre măsurile convenite se numără:

• verificarea temperaturii clienților (la fel ca la magazine);
• păstrarea distanței de minim 2 metri în incinta restaurantelor/cafenelelor/barurilor;
• reducerea cu 50 la sută a locurilor;
• majorarea numărului de igienizări și dezinfecții a spațiilor, la intervale de 3 ore;
• restricționarea petrecerilor private;
• desemnarea unor reprezentanți HoReCa pentru participarea în ședințele CJSU etc.

„Precizez că din postura de președinte ales al CJ Bacău încă nu am o calitate oficială în cadrul Comitetul Județean pentru Situații de Urgență, însă am stabilit cu președintele în funcție al CJ, Sorin Brașoveanu, ca domnia sa să susțină – la nivel de CJSU – măsurile degajate în urma discuției de astăzi cu reprezentanții HoReCa. Solicitările reprezentanților HoReCa mi s-au părut pertinente, antreprenorii băcăuani din domeniu reclamând lipsa unui dialog real cu autoritățile, precum și prigoana la care sunt supuși de către instituții care în loc să facă îndrumare și control, împart amenzi cu lejeritate.”

Valentin Ivancea