Toamna nu mai e ca vara, dar nici pâinea ca țigara

Cum o fi ajuns președintele Asociației producătorilor de pâine ROMPAN să compare pâinea cu țigara, într-un recent discurs la Târgul INDAGRA, numai el știe. Nu știu alții cum au perceput-o, dar eu am „digerat” această comparație cam greu. Adică ce ar avea pâinea în comun cu iarba dracului când, se știe, totul e până la pâine.

Dar șeful ROMPAN a comis-o și a comparat creșterea prețului la țigări cu cel al scumpirii prognozate la pâine. „Dacă țigara s-a scumpit, nu trebuie să scumpim și pâinea?” – s-a întrebat, surprinzător, președintele acestei asociații.

Da, pâinea va fi mai scumpă din această lună. Cu minim 20 de bani – au dat exemplu producătorii. Pentru că și energia electrică și gazele naturale, dar și materia primă și chiar forța de muncă sunt mai scumpe. Just, când faci calcule iese clar că se impune scumpirea pâinii. Dar, am înțeles de la șeful ROMPAN, să facem ciocul mic, pentru că dacă și țigările s-au scumpit, ce mai vrem de la pâine? Adică, sigur, toamna de acum nu mai e ca vara care abia a trecut, dar nici pâinea nu poate fi altfel ca țigara.

Șeful brutarilor asociați explică și cum s-a scumpit grâul de panificație, de la 650 la 850 de lei tona. Și mai dă un exemplu șocant: cum că oamenii, în general, nu ar mai fi interesați de mărunțișul pecuniar. El însuși a aruncat pe jos o monedă de zece bani și nici măcar unul din 25 de trecători nu s-a aplecat să o ridice. Ce mai e banul în ziua de azi?

Deci, înțelegem, dacă o pâine de 300 de grame se scumpește cu 20 de bani, de la 60 la 80 de bani, nu se  mai sinchisește nimeni, ba nici restul la un leu nu l-ar mai pretinde. Da, e drept, văd deseori pe la casele de marcat din magazine oameni care nu mai ridică firfiricii dați ca rest. Evident, sunt cei cu posibilități financiare, cum ar fi salariații la stat. Dar oare cei care au rămas cu lefuri la jumătatea minimului pe economie ce fac?

Agricultura care pune sănătate pe pâine

Două articole care apar astăzi în ziarul nostru au ceva în comun. Mi-a semnalat aceasta colega noastră Roxana Neagu. Eu am fost ieri la un simpozion organizat de unul dintre cei mai interesanți oameni de afaceri din Bacău, Ioan Neculcea, care de câțiva ani ne uimește cu ceea ce fabrică în instalațiile sale industriale din Filipești. Produse care an de an au etalat calități care le ridică la mare nivel. Iar eu aceasta am scris.

Ce legătură are, însă, cu semnalul tras de colega mea? Simplu: sănătatea!

Sănătatea noastră, a tuturor, sănătatea plantelor pe care ni le mai oferă agricultura prin industria chimică de profil, adică aceea care produce substanțele prin care se combat bolile și dăunătorii plantelor, dar prin care se face și agricultură ecologică.

Ești ceea ce mănânci – spun unii dintre specialiștii de marcă, de exemplu nutriționiștii. Da, dar suntem și ceea ce ni se dă de mâncare, pentru că, vrem nu vrem, mâncăm ce găsim.

Nu știu alții cum sunt, dar eu care am prins deja la butonieră ceva zeci de ani, chiar cred că pot spune fără teamă că numai de vreo 20 de ani tot aud de pericolele infernale din farfurie, de care nun prea auzeam în anii de demult. De ce? Nu că pe vremea aceea nu prea aveam ce mânca. Aveam! Acum, însă, auzim că unii producători d-ale gurii ne otrăvesc, pur și simplu, cu bună știință.

De acest fenomen se ocupă, cu diverse rezultate, mediciniștii și toți cei din lanțul lor „trofic” profesional. Adică oameni care chiar fac eforturi intelectuale, cu bani buni din bugete, ca noi să trăim cum strămoșii noștri trăiau pe gratis: bine și curat!

Pericolele, în acest sens, sunt multe, iar mâncarea e unul dintre ele. De mâncarea noastră „curată” se ocupă însă și agricultorii și industria din avalul domeniului lor. Unii, precum fabricantul băcăuan de produse „medicale” pentru plante, de care tocmai am scris, vor să se facă agricultură… ecologică. Adică una curată. Ieri, la evenimentul agro-industrial la care am fost, un cercetător științific maghiar a concentrat, în numai câteva cuvinte ceea ce eu am înșirat aici în fraze: „suntem ceea ce trece prin stomacul plantei!”.

De aceea, m-am și gândit: agricultura curată pune sănătatea pe pâine!

S-a scumpit din nou pâinea

Pâinea cumpărată de băcăuani a fost scumpită din nou, cu circa 9%. Ca exemplu, în magazinele proprii o pâine neagră feliată fabricată de Pambac costă acum 2,60 de lei și este mai scumpă cu 20 de bani. În supermarketuri, aceeași pâine a ajuns însă și la 3,23 de lei, de la 2,58 de lei, scumpire cu peste 25%.

Producătorii dau vina pe valul de scumpiri la utilități și pe creşterea costurilor cu forţa de muncă din ultima perioadă, care au condus la ajustarea prețurilor în industria de morărit şi panificaţie.

Majorarea prețurilor la produsele de panificație a avut loc în toată țara, dar reprezentanții industriei nu exclud noi majorări în viitorul apropiat. „Ar trebui să ne așteptăm și la alte scumpiri în 2018. Am fost notificați că energia se va scumpi cu 35%. Or, toate aceste creșteri de tarife la utilități se văd în preț și nu numai la pâine. Fiecare agent economic își face calculele și ia decizia care să îi convină” – declara presei Aurel Popescu, președintele Rompan, Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase din care fac parte cinci societăți de profil din județul Bacău.

Producătorii din panificație au anunțat încă de la finele anului trecut că se așteaptă la scumpiri, atât din cauza majorării prețului grâului, cât și din cauza scumpirii carburanților. Tot ei mai spun că o marea problemă în momentul de față este și că nu se mai găsește forță de muncă.

Amară e pâinea oferită gratis

O femeie ajunsă „la o frumoasă vârstă”, cum ar spune mai toți românii despre oamenii care ating praguri înalte ale vieții, venită la oraș de prin vreun sat apropiat de Bacău, se chinuia ieri seara, într-un magazin cu autoservire, să îndese într-o pungă de hârtie cât mai multe pâini. A răbdat punga aceea cât a răbdat, dar în cele din urmă a crăpat. Franzeluțele aurii s-au răspândit pe podeaua călcată până atunci în picioare de sute de clienți. Femeia a bodogănit ceva, în felul ei, dar a adunat bucată cu bucată pâinile răzvrătite mai ceva ca mitingiștii din fața Palatului Victoria și le-a așezat în raft peste suratele neîntinate.

Mă așteptam la un asemenea gest, dar tot am rămas înlemnit pentru câteva clipe. Faptul era consumat, n-am mai putut decât să-i atrag atenția că a făcut ceva necuviincios, pentru a nu mai spune că nu era nici igienic, dar femeia m-a privit ca pe unul din altă lume. S-a scuzat neconcludent și a luat din nou pâine din raft. A ocolit, însă, cu grijă exemplarele compromise.

Cu o oră-două înainte de întâmplare, cumpărând și eu o pâine dintr-un magazin, am constatat că marfa mea favorită era ceva mai scumpă ca până atunci. Recenta majorare de salarii operată de guvern s-a văzut, paradoxal, mai întâi în prețuri mai mari exact la pâine. Nu am nimic cu brutarii care s-au trezit că trebuie să dea salarii majorate propriilor lucrători (pe seama cui, a cumpărătorilor, evident!). Aș fi vrut doar să-i mai fac un pic de „morală” și pe această temă femeii venită la oraș după o bucată-două de pâine, săi spun că pâinea noastră ceea de toate zilele, tot mai scumpă, ar trebui măcar tratată cu mai mult respect. Dar, m-am gândit că și alții, cu mai mari pretenții ca femeia aceea, ne întinează pâinea chiar și atunci când ne fac daruri. Amară e pâinea oferită gratis!