În 20 de ani de activitate, 16 ani de stagiune muzicală permanentă la Onești

·         Facultatea de Muzică din Piatra Neamț a sărbătorit două decenii de la înființare

Instituția de învățământ superior care susține de 16 ani o stagiune muzicală permanentă în Onești, Facultatea de Muzică din Piatra Neamț, a aniversat 20 de ani de la înființare. La evenimentul aniversar organizat, recent, la Piatra Neamț au fost evocate și colaborarea cu municipalitatea oneșteană și căldura cu care publicul de pe Valea Trotușului i-a primit întotdeauna pe artiștii muzicii clasice în Onești.

Sala de concerte a Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Onești, dar și alte săli din oraș au răsunat de nenumărate ori de acordurile muzicale ale unor orchestre și ansambluri muzicale, ale concertelor unor cunoscuți interpreți instrumentiști sau vocali în spectacole susținute într-o stagiune permanentă de Facultatea de Muzică din Piatra Neamț - extensie a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Primul concert a avut loc pe 11 martie 2002, cu ansamblul „Duo Capriccio” și pianista Ozana Calmuschi.

Cu prilejul aniversării celor 20 de ani, la Piatra Neamț a fost evocată, la o reuniune cu actualii și foștii profesori, cu actualii și foștii studenți, dar și cu ziariștii, istoria plină de realizări și de fapte memorabile a instituției. Unul dintre invitații la eveniment a fost și inginerul Nicolae Doileț, cel care pentru prezența artiștilor nemțeni și clujeni în spectacolele din Onești este considerat un adevărat mecena. Holul principal al facultății este și astăzi pavoazat generos cu afișe și banere realizate cu sprijinul material al sponsorului oneștean.

Tot cu acest prilej a fost lansată și monografia „Douăzeci de ani de învățământ superior muzical la Patra Neamț (1998-2018)”, scrisă de Mihaela Spiridon, în care apar momente memorabile din unele concerte susținute în Onești.

Manifestarea s-a încheiat cu un concert de gală, în preambulul căreia directorul Facultății din Piatra Neamț, conf. univ. dr. Constantin Andrei, a oferit diplome aniversare inclusiv Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”, doamnelor Niculina Cosma și Elena Șerbu – foste directoare ale bibliotecii, actualului director – Ionuț Tenie, foștilor primari Emil Lemnaru și Laurențiu Neghină și actualului primar, Nicolae Gnatiuc, precum și inginerului Nicolae Doileț. Acesta din urmă a conferit, la rândul său, diplome de excelență și medalii de platină și argint „Wiener Philharmoniker 2018” unor personalități care au susținut stagiunea muzicală din Onești.

„Una dintre marile realizări ale acestei Facultăți este că a creat un focar de cultură la Onești în cei 16 ani de stagiune muzicală. De la primul spectacol cu doar 50 de spectatori, s-a ajuns, acum doi ani, la 2.000 de persoane într-o sală. Nu a fost unicul eveniment în care oamenii au venit în număr atât de mare. Facultatea și artiștii ei au creat un veritabil circuit cultural la Onești, pentru că la spectacolele de acolo vin oameni de pe toată Valea Trotușului.”

Ing. Nicolae Doileț

O băcăuancă în finala Tour Music Fest din Italia

Tânăra solistă Irene Elena Ichim, cu numele de scenă Aries, fiica singurului român care a candidat anul trecut pentru un loc de consilier al primăriei din Torino, Adrian Ichim, se numără printre cei 37 de semifinaliști ai Tour Music Fest - Festivalul Internațional de Muzică Emerging - ediția a X-a. Acesta este prezentat ca fiind cel mai mare concurs european dedicat muzicii emergente, deschis pentru cântăreți, trupe, rapperi și muzicieni. Iar participarea la Tour Music Fest este considerată ca o experiență de neegalat.

Aris interpretează melodia „Love on the Brain”, pentru care sâmbătă, 19 noiembrie, avea deja 121 de voturi acordate și se situa la media voturilor acordate tuturor concurenților. Băcăuanii pot asculta melodia și pot vota pe internet, la adresa https://contest.tourmusicfest.it/artista/aries/.

„Misiunea Tour Music Fest – spun organizatorii festivalului - este de a oferi o selecție profesională, oferind o experiență muzicală într-un mediu sănătos și bine organizat, feedback profesional (sfaturi și evaluări din partea experților din industrie) pentru a ajuta artiștii să-și îmbunătățească abilitățile artistice și tehnice, pozitive și proactive, toate menținând totodată respectul maxim pentru artist.

Adrian Ichim a avut și un mandat de consilier în orașul Cirié, o localitate cu numai 19.000 de locuitori, dar care face parte din metropola Torino, în Piemonte. Când a câștigat acest mandat, în anul 2011, era tot singurul român care a reușit să ocupe un post de consilier într-o primărie din Italia. Inginer de rețele electrice, Adrian Ichim are 47 de ani și a plecat din Bacău în 1994. În Italia lucra de 16 ani ca tehnician de electrostivuitoare la compania Jungheinrich Italiana, dar familia sa are și un mic magazin, de care se ocupă în special soția. Cei doi copii ai familiei Ichim sunt un băiat care tocmai a terminat facultatea în Italia și o fată care abia a terminat liceul.

„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”

Pe un orășean împătimit de frumos l-am surprins, acum vreo doi ani, în prag de septembrie, copleșit ca de obicei și de culorile toamnei („ale frunzelor ruginii plutind spre pământ și visând spre păsări călătoare”) și de aromele ei unice („de castani mângâiați de picăturile ploilor reci inspirând melancolie”), dar și de muzica de chitară „îmbrățișată cu dor”. Fiecare anotimp își are farmecul său, dar toamna parcă le întrece pe toate, prin simfonia de culori, egalată în maiestuozitate probabil numai de muzica lui Bach.

Trăim și în acest an, în Bacău, la propriu un astfel de festival al culorilor și muzicii. Aseară am auzit primele acorduri folk care ne-au adus în suflet pacea, zâmbetul și prietenia, pe scena unui festival care se află deja la a doua sa ediție. Vor urma alte zile cu după-amieze și seri sublime și ne vom simți, lună de lună, ca acasă printre artiști de toate felurile. Vor veni mereu alți și alți trubaduri, pe terase, în parcuri, pe scenele tradiționale, vor veni graficieni și pictori, actori, muzicieni și scriitori, dar și alții asemenea.

Astfel, vom rămâne chiar mai optimiști decât Arghezi, care ne-a țintuit definitiv sufletele pe paleta virtuală de culori cu versul „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”. Pentru că toamna amestecă din nou într-un pastel toate cele ale viții cotidiene, poate nu prea romantice, dar, indiscutabil, profunde.

Iar pentru cititorii noștri, unii mai romantici, alții mai sobri, poate și pentru cei un pic mai nostalgici după anotimpuri apuse, noi, jurnaliștii, vom semnala evenimentele care pun în valoare farmecul acestui anotimp, dar și farmecul vieții așa cum este ea. Cu speranța, ca în fiecare an, că niciodată toamna nu a fost mai frumoasă ca acum.

O elevă din Moinești deschide ușa consacrării în muzica de operă

Soprana Alis Făiniță, originară din Moinești, elevă în ultimul an al Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, face prin calitățile ei vocale să vibreze tot mai des sălile de spectacole. Anul trecut a fost semifinalistă în concursul „Românii au talent” de la Pro Tv, care i-a deschis și mai mult ușa consacrării la care visează și pentru care se pegătește de 11 ani. Zilele trecute am întâlnit-o în Bacău și, lângă un vraf de diplome și trofee, am stat de vorbă despre aspirațiile ei, despre arta pentru care spune că își dedică viața: Opera.

Care este, Alis, numele tău de scenă?

Alis Făiniță - așa va rămâne numele meu de scenă. Și precizez de fiecare dată că eu sunt Alis cu „s” final.

Cine este Alis?

Este o tânără devotată, care a știut de mic copil ce vrea să facă mai departe. Chiar dacă nu de la început în domeniul unui gen muzical aparte, ca opera, pentru că am început cu muzica ușoară. Atunci nici nu-mi plăcea opera, am abordat domeniul din ambiție. Mi s-a spus încă de când am terminat un program de vreo cinci ani de studiu de canto cu un profesor din Onești: Alis, dacă vrei să faci muzică, faci operă! Și acum pentru operă mă pregătesc.

Cine a fost profesorul de canto de la Onești?

Profesorul, compozitorul și dirijorul Iulian Munteanu, cu care m-am pregătit, inițial, pentru muzică ușoară și pian, dar care m-a îndemnat către operă, dacă vreau să fac într-adevăr muzică. La început nu mi-a plăcut, dar mi-a dat să ascult tot mai multă muzică clasică și, ușor-ușor, a început să-mi placă opera. Am prins drag de ea, încât nu m-aș mai întoarce la altceva.

Dar, de ce pregătire specială la Onești, tu un copil din Moinești? Ce era acolo? Și ce a urmat?

Eram în școala generală în Moinești când am optat pentru pregătire suplimentară muzicală. La Onești am găsit un profesor bun și am început, practic, să fac naveta Moinești – Onești. După care am plecat la Iași, la Colegiul „Octav Băncilă”. Pentru aceasta mă și pregăteam. Studiind tot mai mult acest gen muzical, opera, m-a acaparat.

Însă, în perioada de licean atmosfera de studiu a fost alta.

O atmosferă profundă. Acolo am început să studiez cu profesoara Adina-Maria Pavalache, șefa Catederei de canto. Cu dumneaei am deprins bazele muzicii de operă. Din clasa a zecea am studiat, însă, cu doamna Georgeta Stoleriu, din București, soprană dedicată cu precădere vieţii de concert, pentru că deja asimilasem ce era de asimilat în liceu. A fost o profesoară foarte severă, care mă trata ca pe studenții ei de la Universitatea de Muzică. Dar lecțiile cu ea m-au ajutat foarte mult. Acum, de circa un an, lucreaz tot cu un om minunat în București, Cezar Ouatu, un interpret de operă, pop-opera și pianist. Consider că marele meu câștig este că am studiat și studiez cu profesioniști foarte exigenți. Și contează și dacă cineva te încurajează, precum domnul profesor Dumitru Ficuță de aici, din Bacău. Dar nu este de omis nici efortul părinților mei, care au făcut tot ce s-a putut pentru mine, cu multă cheltuială și cu multă încredere.

În Iași ai profesori care ți-au rămas la suflet?

Desigur. Profesoara mea de canto, de exemplu, care mi-a fost foarte apropiată, ca și mama. M-a susținut mult, inclusiv cu sfaturi atunci când am avut nevoie.

„Abonată” la premii

Deci, plăcerea pentru operă a venit, cum se spune, „mâncând muzică”. Dar între timp au fost mai multe evenimente: concursuri, spectacole…

Am început, cum spuneam, cu muzica ușoară. La multe concursuri participam doar pentru palmares, oicât de departe aveau loc. Contează mult pentru ceea vei face ulterior. Iar unul dintre concursuri a fost Festivalul Ti Amo, de la Onești. Am adunat, astfel, foarte multe diplome și trofee.

Care sunt cele mai importante premii pe care le-ai obțiut și care au fost evenimentele cele mai importante care îți vor marca întreaga carieră?

Am participat la concursuri și evenimente destule. Evident, cele mai importante concursuri și premii sunt cele dint ultima perioadă. Am premii importante pentru mine din 2015 și 2016. Unele concursuri au fost de nivel internațional, la care concurența a fost mare. Multe concursuri au fost chiar în Iași, la care trebuia să particip, să câștig și, astfel, să conteze mult pentru bursa școlară. Și la toate concursurile am fost pe primul loc. Dar au fost concursuri și în ale localități din țară. Pînă acum, aceste diplome și trofee sunt răsplata muncii mele, alături de grația publicului în spectacole.

Cu Cezar The Voice

Ce înseamnă colaborarea cu Cezar Ouatu, supranumit și „Cezar The Voice”? Cântați împreună, studiați?

Înainte de a-l întâlni pe Cezar, am participat la concursul „Românii au talent”, de la Pro Tv. Cu Cezar cânt în concerte, cum a fost, recent, la Ploiești, de Crăciun. Tot acolo am cântat în alt concert, dar pe 12 martie vom fi la Teatrul Elisabeta, din București. Și urmează multe evenimente în studiouri tv. Am cântat de multe ori și în deschiderea unor spectacole ale unor trupe foarte cunoscute, precum Holograf, sau cu Marcel Pavel.

Vorbim, acum, de operă, dar aud și despre pop-opera.

Îmi place și mie foarte mult pop-opera, dar ținta mea este canto clasic.

Ești elevă în clasa a XII-a. Deci, la vară ar urma un examen de admitere la Conservator. Unde?

La București. Va fi concurență foarte mare, dar mă pregătesc de mult timp.

Este greu să te afirmi în acest domeniu artistic? Trebuie să începi de mic copil, cum se întâmplă, de exemplu, în sport, în gimnastică?

Cu cât mai repede cu atât mai bine. Este greu să te afirmi. Dar, contează mult cât muncești, cât și cum te pregătești, cum îți fructifici timpul liber. Noi nu stăm în cafenele, în cluburi, ne dedicăm studiului. Și aceasta se întâmplă de mic copil.

Păi, ce viață de student te așteaptă în acest mod?

Ce viață a fost până acum, e întrebarea. Eu de mică am fost plecată de acasă, de lângă părinți, și m-am descurcat singură în multe probleme. Am stat singură, în locuințe închiriate. Dar mi-am văzut de școală, ba mereu am avut medii peste 9,80 și am fost mereu premiantă.

Talentul moștenit genetic

De unde ai moștenit talentul pe care îl ai?

Cred că cel mai mult de la tatăl meu, care are voce, care ocazional ne distrează cântând. Eu cântam în casă, iar tata și-a dat seama că am voce. Așa am pornit pe acest drum. Ce a urmat a fost foarte mult studiu, renunțarea la vacanțele școlare, la jocurile obișnuite ale copilăriei. Dar și bunicul meu are voce bună, iar când mă ascultă se bucură foarte mult.

Ce înseamnă a studia pentru a deveni o mare cântăreață? Câte ore muncește un copil, un elev?

Cel puțin dou-trei ore pe zi sunt dedicate studiului, să solfegiezi, să înveți piese, să te pregătești pentru facultate, la teorie. Plus repetiții la un instrument, în cazul meu pianul. Chiar și sâmbăta și duminica. Iar uneori te prinde seara studiind. Pe lângă orele de studiu la școală. Iar eu sunt singură acolo unde locuiesc, mă gospodăresc, și fac și drumurile la București.

Îți pare rău după copilăria să zicem „pierdută”?

Eu nu prea mă gândesc acum la așa-ceva. Iar dacă ar fi să i-au totul de la capăt, tot pe acest drum aș merge.

Lucrezi cu ușurință?

Nu este o muncă ușoară, dar eu, de atâția ani m-am obișnuit. Așa m-am dezvoltat, muncind pentru pasiunea mea. Mi-a plăcut să știu din toate cât de puțin.

Ai cântat în coruri, în grupuri muzicale cu diferite ocazii? De exmpu în corul bisericii.

Îmi place mult să cânt la biserică. Ocazional. Pentru a cânta muzică religioasă, dar și muzică clasică, trebuie să crezi în Dumnezeu. Noi lucrăm mult pe energii. Trebuie să atingi o anume vibrație. De aceea suporți și atâta efort pentru pregătire.

Ai fost vedeta școlii cu arta pe care ai etalat-o?

Am fost cunoscută peste tot și catalogată ca atare.

În capitala culturii Iași, în București, ai simțit că poți fi tratată ca o provincială, pentru că ai venit din Moinești? Te pune școala în valoare? La un liceu de artă ajung toți consacrați?

E peste tot o concurență și, evident, un soi de invidie dacă tu reușești mai mult. Nu toți elevii unui liceu de artă au un țel clar pentru cariera lor viitoare. Mulți se reorientează. Astfel, acolo sunt puși în valoare numai cei care vor să facă ceva deosebit. Din păcate, multe talente se pierd cu timpul.

Prima etapă în carieră: Bucureștii

Sunt Bucureștii țintă importantă pentru tine?

Este o etapă foarte importantă. Și participarea la „Românii au talent”, până în semifinală, a contat mult.

Ai avut solicitări de la impresari, de exemplu, după acest concurs?

Foarte multe, dar acum aștept să ajung în București studentă, să fiu acolo, în lumea bună a artei, a muzicii. Cezar Ouatu a fost unul dintre cei cu care m-am întâlnit astfel. Așa am început să studiem împreună, iar el este un om cu multă răbdare. Își pregătește foarte bine studenții pe care îi are.

Pe cine dintre cântăreții de operă îi admiri cel mai mult?

Pe Angela Gheorghiu, de exemplu, pe Maria Callas, dar sunt mulți, ar fi complicat de făcut acum o listă.

Ai un compozitor de operă favorit? Un gen favorit?

Giacomo Puccini. Îmi place foarte mult Händel, pentru barocul său. Cezar Ouatu mi-a deschis apetitul pentru acest gen muzical.

Apropo: cum își formează cultura generală o soprană în stadiul de tînără speranță a genului?

Îmi plac mult filmele și vreau să fiu la curent cu ce este nou, dar recunosc că ador filmele vechi. Când am timp – dacă mai poate fi vorba de așa-ceva – îmi place să citesc. Studiez și pe drum, în tren. Însă cultura domeniului pentru care mă pregătesc este foarte importantă. În tren, cu căștile pe urechi, studiez partituri.

Talentul de care ești conștient ți se urcă la cap?

Poate în unele cazuri. Nu este bine, modestia te face plăcut publicului tău, care simte aceasta. Iar noi prin public trăim, el te înalță.

 La ce regim alimentar este supusă o cântăreață de operă?

Ohooo, la multe opreliști. Dar, în primul rând trebuie să mănânci foarte sănătos. Suntem ca niște atleți, practic. Sigur, sunt și artiști mai corpolenți, dar excesul de greutate te poate obosi. Trebuie să ai un tonus care să te ajute. Trebuie să te menții fizic. Și trebuie să facem multă mișcare, mult sport.

“Pe Alis am descoperit-o acum vreo şase luni, vocea şi frumeseţea ei fiind o revelaţie pentru mine. De altfel, între mine şi această voce de excepţie este o chimie încă de la începutul colaborării noastre”

Cezar Ouatu, la concertul de Crăciun 2016

„Alis Făiniță? O fată extraordinar de talentată, o moldoveancă superbă, cu voce pe măsură.”

Marcel Pavel, la inaugurarea Clubului Lira din Moinești

„Alis ne-a arătat tuturor ce înseamnă, totuși, școala. A fost destul de clar de la prima frază. Mergi în etapa următoare cu patru de DA!”

Andi Moisescu, jurat la „Românii au talent”