Cine dă foc la miriști se arde la buzunare

Centrul județean Bacău al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) atrage și la acest început de primăvară atenția că arderea resturilor vegetale de pe miriști și a vegetației de pe pajiștile permanente este interzisă.

Asemenea fapte pot provoca pagube imense, poluează grav mediul și încalcă prevederile legale naționale și europene. Sunt încălcate și normele de ecocondiționalitate din schemele de sprijin pentru fermieri. Faptele conduc la reducerea plăților sau la excluderea de la plată a fermierilor la una sau mai multe scheme de sprijin, pentru anul în curs sau pentru mai mulți ani.

Unul dintre standardele privind bunele condiții agricole ale terenurilor, obligatoriu a fi respectat, este GAEC 6 – Menținerea nivelului de materie organică în sol, inclusiv interdicția de a incendia miriștile arabile. Iar cerința obligatorie pentru beneficiarii plăților din schema sau măsura de plată, din ajutorul ori sprijinul solicitat, imperativ a fi respectată, este GAEC 6.2 – Este interzisă arderea miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum și a vegetației pajiștilor permanente. Obiectivul acestui standard este menținerea materiei organice în sol și prevenirea poluării atmosferei.

În cazul în care fermierul constată că suprafețe exploatației sale au fost arse, focul fiind provocat de o cauză necunoscută, pentru a nu fi penalizat acesta trebuie să prezinte la APIA, în decurs de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului, o copie după sesizarea depusă și înregistrată la Poliție sau la Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență privind producerea acestui fapt.

Gunoiul – aur curat sau foc la buzunare?

Din frumoasele povești ale bunicilor am auzit deseori despre focurile care se aprindeau instantaneu în locurile unde erau îngropate comori fabuloase. N-am aflat niciodată dacă asemenea focuri chiar au scos la iveală comori, adică acele grămezi de cocoșei de aur, tezaure de genul Cloștii cu puii de aur, oale burdușite cu galbeni și câte și mai câte nestemate, dar Contele de Monte Cristo m-ar putea contrazice.

Însă în vremea noastră, care numai vreme bună nu mai pare a fi, adică sub schimbările climatice care sunt deja una dintre cele mai mari amenințări la adresa mediului, vedem adesea focuri vii care fac scrum hectare întregi de vegetație, ard cartiere de locuințe, sugrumă și ard la propriu sute și sute de animale. Ard focuri vii peste veritabile comori, cum este de exemplu aurul verde, pădurea. Diferența majoră și pustiitoare e că asemenea focuri nu mai scot la iveală comori, ci le fac pulbere.

La sfârșitul săptămânii trecute a luat foc, de la aerul supraîncins al acestei veri, se pare, gunoiul din depozitul ecologic din Bacău. A ars pe mii de metri pătrați gunoiul și un nor greu de fum a căzut peste marginea de sud a orașului. Și acolo focul s-a aprins peste o comoară, oricât de ciudată ar părea asocierea gunoiului cu bogăția.

Da, gunoiul este bogăție. Poate însemna, de exemplu, energie, dar și materiale reciclabile, material de construcții, iar în țările dezvoltate s-a ajuns la importul de gunoi, tocmai pentru că e ieftin, dar poate da atâta valoare.

La noi, însă, gunoiul pare mai degrabă foc în buzunare. Pentru că n-am ajuns la civilizația occidentală a valorificării deșeurilor, nici măcar la depozitarea lui ecologică. Iar România riscă, acum, în UE, penalități de 124.000 de euro pe zi tocmai pe acest motiv.