Pe când o zi națională a fermierului?

Sărbătorim, de multe ori justificat, dar uneori parcă alandala, tot felul de evenimente și le numim fie „Ziua națională”, fie „Ziua mondială”, după anvergura pe care o dăm fiecărui eveniment. Ne reamintim, astfel, de nume importante ale culturii, științei, istoriei etc., de evenimente memorabile, dar ne prosternăm, la propriu sau la figurativ, și în fața unor obiecte, a unor întâmplări anoste sau fenomene care de multe ori stârnesc râsul. „Celebrăm”, deci, automobilul, somnul, chiar râsul, picnicul, frumusețea, mâncarea, dansul, lumina etc., iar mai nou avem și o zi a mamei, dar și a tatălui, precum și una a bărbatului.

Nu lipsite de interes sunt zilele dedicate unor profesii, a lucrătorului bancar, a medicului și farmacistului, a scoutului (a mișcării cercetășești) etc. Dar nu avem o zi națională sau internațională a fermierului.

Zeci de ani am sărbătorit Ziua recoltei, la vreme de toamnă, la adunarea roadelor câmpului. Uneori cu fast, alteori mai discret, dar n-am uitat nici astăzi plăcerea de a vedea piețele pline cu de toate și, mai ales, degustările făcute cu aceste prilejuri.

Astăzi nu avem, însă, o zi a fermierului, a celui numit astfel și în România după model occidental, dar justificat, pentru că România începe să aibă, pe bune, ferme agricole. Pe ici pe colo, prin unele județe sau orașe apare câte o Zi a fermierului, dar confundate adeseori cu ziua câte unei localități.

De ce să nu dăm fermierului român ce i se cuvine și în acest sens. De ce să nu considerăm o astfel de sărbătoare perioada în care cea mai puternică asociație profesională a fermierilor se reunește, an de an, și dezbate temeinic problemele domeniului. Asociația este LAPAR – Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România, iar  ultima decadă a lunii mai este perioada în care se reunesc fermierii sub auspiciile ei. În acest an se va întâmpla chiar marți, 23 mai.

Trăiască fermierul român!

Sfinte Mucenic Ignatie, apără-ne de trichinela!

Imaginile televizate din piețe și oboare, în care se văd bieți vânzători de porci parcă hăituiți de jandarmi și de reprezentanți ai autorităților veterinare și de protecție a consumatorilor au stârnit varii comentarii, în toate mediile. Evident, mai ales pe internet. Dar, cea mai de luat în seamă opinie cred că vine chiar de la cineva care s-au afirmat până acum în tagma agricultorilor, în speță a crescătorilor de animale.

Operațiunile veterinarilor și ale celor de la protecția consumatorilor împotriva vânzătorilor de porci, care sacrificau bietele animale chiar acolo, la fața locului, adică în piață, este pusă la perete de unul dintre cei mai importanți agricultori ai țării și cunoscut lider al unei asociații de producători agricoli. Fermierul cu ștaif crede că nu este de loc în regulă ce li se face negustorilor de carne în viu sau tăiată, pentru că a crește astăzi un porc este lucru tare greu. Prin urmare, negustorii au fost umiliți de inspectorii veterniari, pentru că li s-au cerut acte, pentru că li s-au indicat regulamentele europene în materie de crescut și de sacrificat animale. Ferească Dumnezeu de vreo trichineloză, armă de-a dreptul mortală dacă nu știi să te tratezi de ea, pentru că mușchiulețul de porc netrecut pe la examenul de specialitate poate fi doldora de criminala trichinela. Mărturie stau atâtea cazuri care au pus la pământ familii și chiar grupuri întregi de oameni.

Ce ar fi trebuit să facă inspectorii care au descins, sub escorta jandarmilor, în piețe? – spune fermierul. Păi, de exemplu, să vină cu câte un laborator mobil în care să se ia probe de la toți porcii tăiați. Pentru a nu arunca la gunoi munca de un an a unui crescător de porci, pentru a încuraja munca, nu lenea – spunea vestitul fermier.

Bună ideea cu laboratoarele mobile. Dar, ne întrebăm, de unde, bre, atâtea laboratoare, când în satele noastre nici medici veterinari nu sunt peste tot. Unii trebuie chemați de la oraș la câte un tăiat de porc. Ce să mai vorbim de abatoare autorizate pentru toate localitățile. Da, cinste crescătorilor de porci! Avem nevoie de cât mai mulți. Dar de sănătatea noastră și mai ales de viața noastră cine are grijă, dacă nimerim cine ce știe ce biet grăsun crescut prin cine știe ce gunoaie? Căci domnul mare fermier sigur nu are asemenea probleme. El altfel taie porcii și, mai ales, altfel îi mănâncă.

Fermierii se simt trataţi cu flit la Ministerul Agriculturii

• conducerea LAPAR crede că protestele de stradă sunt iminente

Fermierii şi-au afişat la vedere opţiunile
şi la recenta Conferinţă naţională a LAPAR

Consiliul Director al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) s-a întâlnit, la sfârşitul săptămânii trecute, cu ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, şi cu alţi oficiali ai acestei instituţii. Cele două părţi au avut discuţii aprinse pe teme care erau deja cunoscute celor din minister, după mai multe adrese trimise de LAPAR, dar la care agricultorii au primit răspunsuri care i-au nemulţumit. De această dată, fermierii au cerut răspunsuri clare, la termene foarte precise, şi au ameninţat că altfel vor începe proteste de stradă de amploare şi vor boicota alegerile parlamentare din toamnă

Într-un comunicat de presă, semnat de preşedintele LAPAR, băcăuanul Laurenţiu Baciu, se arată că întâlnirea a fost "o şedinţă de lucru ad-hoc", la care au fost întâmpinaţi brutal de bodyguarzii ministerului. Cu toate acestea, tonul comunicatului este unul hazliu: "Încă de la sosirea delegaţiei LAPAR, la minister era o atmosferă de sărbătoare. Două hostess-uri îmbrăcate în negru, cu bocanci în picioare, i-au întâmpinat cu mare bucurie pe reprezentanţii LAPAR, dar şi cu o mare stăruinţă de a-i conduce spre poarta de ieşire. După multe declaraţii de simpatie, între cele două părţia început, în sfârşit, dialogul, iar domnul ministru Daniel Constantin a ţinut cu tot dinadinsul să ne arate grija deosebită pe care o are faţă de agricultură şi agricultorii români, promiţând că în cel mai scurt timp va găsi soluţii pentru rezolvarea tuturor problemelor apărute peste noapte în agricultură. Aşa că, delegaţia LAPAR, cuprinsă de emoţie, a plecat liniştită spre casă, cu gândul că cineva veghează la liniştea businessului lor".

Nemulţumiţi de tratamentul din partea oficialilor statului

Evident, lucrurile au stat cu totul altfel. Fermierii au rămas nemulţumiţi de modul în care sunt trataţi de oficialii statului şi au declarat că nu au nicio speranţă că situaţia se va îndrepta. Ei aşteaptă, în continuare, răspunsuri asupra PNDC (plăţile naţionale directe complementare) pentru anul 2011 şi a aducerii plăţilor la nivelul aprobat de UE, dar şi a plăţilor pe unitatea de suprafaţă agricolă (SAPS) în anul 2012. Alte subiecte aprinse de discuţii au fost cele referitoare la situaţia dosarului OMG (organismele modificate genetic), a irigaţiilor, a motorinei folosite în agricultură. Un subiect fierbinte rămâne, în continuare, vânzarea terenurilor agricole către străini şi susţinerea cu prioritate a capitalului românesc. Fermierii mai vor lămuriri cu privire la rambursarea TVA, care se face cu dificultate, la impozitul pe arendă şi impozitul pe subvenţii, dar şi la dificultatea realizării documentaţiei privind înscrierile suprafeţelor în evidenţele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură.

Ministrul stă retras în Turnul de fildeş

Cu puţin timp în urmă, vicepreşedintele LAPAR, Daniel Ciobanu, care este şi preşedintele Asociaţiei Judeţene a Producătorilor Agricoli Bacău, ne declara că cei din minister nu au nicio intenţie să corecteze ceea ce ştiau că trebuie făcut. "Am avut mai multe discuţii cu ministrul Constantin - a spus Daniel Ciobanu -, dar acesta ne-a pasat unor secretari de stat. Ministrul stă, parcă, într-un turn de fildeş şi dă numai instrucţiuni subalternilor. Nu-l vedem să treacă la acţiune. Ba, ne reproşează că nu am cerut aceleaşi lucruri şi miniştrilor anteriori, deşi noi punem cam aceleaşi probleme de câţiva ani. În lista noastră de revendicări sunt unele puncte pentru care nu e nevoie de bani, ci numai de corectarea unor acte normative şi măsuri deja luate." Fermierii au observat că cei din minister şi-au schimbat poziţia faţă de cereile lor. Dacă la început le dădeau dreptate, acum se tot consultă şi nu iau nicio măsură. "Aceste ezitări şi întâzieri - a mai spus Daniel Ciobanu - ne aduc creşterea cheltuielilor cu 25 - 30 la sută, adică circa 900 de lei pe hectar, pe care nu ştim dacă avem şanse să-i recuperăm de undeva. Noi ar trebui să creştem preţurile, dar aceasta este în funcţie de piaţă, nu de problemele noastre."