Șapte decenii de viață „în oglinda cuvintelor”

Omul de afaceri cu cele mai multe proiecte regionale, naționale și transfrontaliere cu finanțare europeană din județul Bacău și, poate, din toată Moldova, ing. Constantin Popa, primul doctor din România în montanologie și proprietar al două pensiuni de înaltă clasă în Slănic Moldova și Moinești, a intrat în categoria septuagenarilor. Nu a lăsat acest eveniment să treacă neobservat și l-a marcat prin lansarea propriei sale cărți, „Un om în oglinda cuvintelor. Constantin Popa 70” (Editura Magic Print, Onești, 2019), un excurs biografic și autobiografic care descrie drumul prin viață timp de șapte decenii al autorului, dar și lumea uneori surprinzătoare prin care a trecut.

Mihai Buznea, Vilică Munteanu, Constantin Popa

Lansarea cărții și aniversarea autorului au fost un veritabil spectacol de bun gust (la propriu și la figurat), la care și-au dat concursul și membri ai Ansamblului folcloric „Busuiocul”, părintele ortodox Liviu Constantin Cojocărescu din Gâdinți (Neamț), un admirabil și surprinzător interpret de folclor și de muzică de suflet. La eveniment a venit și somelierul Cristi Iliuță, care împreună cu doi manageri ai cunoscutului Domeniu vitivinicol Urlați, Alberto Ciobotaru - director național de dezvoltare și Ionuț Constantin  - Regional Sales Manager, au prezentat asistenței nu mai puțin de cinci soiuri din vinurile care pot fi găsite și degustate doar în sistemul HoReCa (hoteluri, restaurante și cafenele). Iar totul a avut loc în noua și splendida sală de evenimente a Pensiunii Royal, din Moinești, administrată de familia Popa, unde momentele de neuitat ale evenimentului au fost imortalizate cu profesionalism de reprezentanții firmei AlaZ Services din Moinești.

„Aș vrea să vă strâng în brațe pe toți!”

Amabil, dar spiritual și hâtru totodată, Constantin Popa și-a întâmpinat oaspeții în felul său original: „Îmi sunteți atât de dragi încât aș vrea să vă strâng în brațe pe toți deodată și pe fiecare în parte. Aș vrea să vă prezint și invitații mei din această seară, dar fără să dau nume, pentru a nu uita pe cineva și a crea cuiva o supărare. Deși îmi amintesc vorba înțeleaptă a simpaticului nostru primar din Slănic Moldova, care spune că dacă vrei să-i treacă supărarea cuiva, atunci fă-i alta și mai mare!”.

Alături de autor și de familia sa au venit mulțime de foști consăteni din comuna în care s-a născut, Glăvănești, și al cărei cetățean de onoare este, colegi de liceu și de universitate, parteneri de afaceri și jurnaliști, politicieni de la nivel ministerial până la cel al organizațiilor locale ale unor partide, primarii celor cinci orașe de pe Valea Muntelui, reprezentanți ai unor cunoscute întreprinderi și instituții naționale și locale și, evident, mulțime de prieteni. Constantin Popa a prezentat, într-un stil original, fiecare categorie de participanți în parte, pe fondul unor melodii adecvate, precum „Ani de liceu”, „Prieten drag” sau chiar pe acordurile imnului academic „Gaudeamus Igitur”. Și, evident, vorbitorul nu a uitat să-i pună pe fiecare la locul cuvenit în inima sa, dar și în locul social în care se află. Prezentarea a devenit, astfel, un concis dar interesant și surprinzător tablou al societății românești de astăzi și din ultimii 70 de ani, cu tușe date chiar de personalitatea invitaților sărbătoritului.

„O carte nu se povestește, se citește!

Despre cartea „Un om în oglinda cuvintelor. Constantin Popa 70” și despre personalitatea principalului ei personaj au vorbit prof. Vilică Munteanu, cel care a și îngrijit această ediție, jurnalistul Mihai Buznea și colegul de generație al sărbătoritului, gl. bg. (r) Neculai Rotaru - prieten cu care în copilărie și adolescență a hălăduit pe meleagurile natale. Vilică Munteanu a făcut, însă, și o observație de bun simț: „O carte nu se povestește, ci se citește!”.

Să spunem, totuși, că volumul cuprinde și un „Cuvânt înainte” despre „capitalul mediatic” al lui Constantin Popa, semnat de Mihai Buznea, dar și capitolul „Viața în coadă de… pancreas”, supranumit „Un roman în rezumat”, în care septuagenarul face haz de necaz de o încercare grozavă prin care a trecut și în care și-a pierdut o parte din propriul pancreas, dar din care a ieșit cu bine. „Vreau – a precizat la evenimentul de lansare autorul cărții - să fac o remarcă specială pentru doctorul Adrian Cotîrleț, care într-o perioadă grea a vieții mele a luptat și m-a adus în starea în care mă vedeți, de a mai putea vorbi. Pentru mine, domnule doctor, rămâneți un om deosebit!”.

În carte stau alături mesaje transmise de prieteni și de personalități proeminente, între care și arhiepiscopul Romanului și Bacăului, IPS dr. Ioachim. Ei dau viață veritabilei oglinzi a cuvintelor în care se regăsește personalitatea lui Constantin Popa.

În cele 230 de pagini ale volumului, bogat ilustrate, cu imagini din viața septuagenarului de astăzi, sunt nu mai puțin de 35 de astfel de mesaje, unele veritabile schițe de portret, și ale personajului principal, dar și ale lumii și societății românești prin care a trecut Constantin Popa în cei 70 de ani. Iar pentru că sărbătoritul a fost și un răsfățat al presei, de unde și „capitalul mediatic” de care scrie în carte Mihai Buznea, volumul cuprinde și un astfel de capitol, cu articole apărute în presa vremii. Constantin Popa este însă el însuși un talentat mânuitor al condeiului, iar numele său a apărut pe coperțile mai multor cărți de până acum. În volumul omagial din acest an sunt cuprinse și câteva dintre „compunerile” sale.

„Cei 70 de ani de viață – a spus Vilică Munteanu – înseamnă ceva: un șir de zile. Dar, un motto al cărții ne îndeamnă: «Nu șterge nicio zi din viața ta… Zilele frumoase ți-au dăruit fericirea, cele urâte ți-au dat experiența, iar cele foarte rele te-au învățat să trăiești!»”.

Drumul vinului din Dealu Mare la Moinești

Somelierul Cristi Iliuță

Cavaler în Ordinul European al Vinului și posesor al unei diplome de somelier, Constantin Popa nu putea rata ca la aniversarea și lansarea unei cărți care îl reprezintă să nu invite la Moinești și un… somelier. Însuși sărbătoritul provine din zona în care vinul dă omului puteri nebănuite, zona Muncel-Glăvănești-Podu Turcului.

Astfel l-am cunoscut pe Cristi Iliuță, membru al Organizației Somelierilor din România, care practică meseria de șapte ani. „Reprezint Domeniile Urlați, din regiunea vitivinicolă Dealu Mare – a spus somelierul -, una dintre cele mai importante podgorii din țară, pentru vinurile albe, dar în special pentru vinurile roșii, care se află situată pe Paralela 45, pe care se regăsesc și zonele vitivinicole consacrate Bordeaux și Toscana. Crama Domeniile Urlați iese în evidență pentru vinurile speciale, vinurile Pelin, asamblaj între vin și pelin, cu adaos de fructe. Aceste vinuri au tradiție în România”.

La eveniment, Cristi Iliuță a făcut o asociere de vinuri cu fiecare preparat culinar. La aperitiv a fost adus un Sauvignon blanc din gama Saac (botezată astfel după numele fostului județ Săcuieni sau Saac care a existat înainte de 1829 în zona Prahova). A urmat un cupaj de trei soiuri, de Sauvignon blanc, Riesling și Fetească albă, special pentru preparate din pește, numit chiar așa: „Trei pești”. La următorul fel, un mix grill de carne de pui și de porc, au fost aduse un vin Saac roze și un vin nefiltrat, sec, o Fetească neagră, numit Paganus. Iar pentru desert s-a păstrat surpriza serii, un vin Pelin frizzante alb numit „ZPelin”, găsit doar în HoReCa.

De aceste asocieri până și somelierul Constantin Popa a fost mulțumit.

Mesajul de pe tort

Și cum se putea finaliza un eveniment de aniversare dacă nu cu un tort pe măsură. Patiserii s-au întrecut pe ei și au supraetajat felurite straturi de blat, de ciocolată și de frișcă, peste care au derulat un veritabil hrisov din ciocolată albă, pe care au scris mesajul familiei către sărbătorit: „Pentru noi vei rămâne veșnic tânăr. Ne bucurăm că ești alături de noi! Ești UNIC! Te iubim mult! La mulți ani!”. În jurul hrisovului, mulțime de bezele, fondante și macarons, printre care au tronat, câteva zeci de secunde, artificiile care au făcut din atmosfera evenimentului un moment magic.

Sărbătoritul nu a uitat să aducă și el un omagiu familiei, soției sale Rodica, fiilor Ovidiu și Silviu, nurorilor și nepoților care i-au fost dăruiți. O familie fericită, deja numeroasă și cu perspective mari.

La mulți ani, cu sănătate!

„Crestez pe răbojul vârstelor cel de-al șaptezecilea semn. Cred că a sosit timpul să-i dau dreptate înțeleptului care ne sfătuiește să nu luăm prea în serios viața, pentru că oricum nu ieșim vii din ea. Mai cu seamă că în decursul anilor au fost atâtea și atâtea lucruri pe care a tot trebuit să le iau în serios, încât pentru propria-mi viață mi-au rămas infime resurse de seriozitate. Și-apoi, trăind cu umor și cu voie bună aduci lumina divină a zâmbetului peste întunericul neputințelor, vindecând de asprimea lor zilele care ne măsoară trecerea prin lumea aceasta. Deci, iubite cititorule, hai să primim binevoitori și lumina acestei povestiri”.

Constantin Popa, fragment din capitolul „Vața în coadă de… pancreas” a volumului „Un om în oglinda cuvintelor”

Familia Popa

Gheorghe Șchiopu, „Omul rețelelor electrice”, aniversat la 85 de ani

Ing. Gheorghe Șchiopu (mijloc), la aniversarea sa

Elita energeticienilor români s-a reunit marți, 20 martie, în Bacău pentru a-l cinsti aniversar pe inginerul Gheorghe Șchiopu, personalitate marcantă a energeticii românești, supranumit „Omul rețelelor electrice”, care aniversează 85 de ani de viață. Manifestarea a avut loc la sediul filialei Transelectrica, în Sala „Ing. Ioan Viziteu”, unde au fost prezenți peste 100 de energeticieni, practicieni actuali și veterani ai domeniului din toată țara.

Inginerul Gheorghe Șchiopu a lucrat în energetica românească 40 de ani și continuă și acum să se afirme în acest domeniu prin lucrările științifice pe care le publică. Numele său apare, astfel, cu majuscule în volumul al doilea al monumentalei monografii în patru volume „File din istoria energeticii româneşti”, editată în 2007.

Gheorge Şchiopu s-a născut la 20 martie 1933 în Broscăuţi (Botoşani) și a urmat cursurile Facultății de Electrotehnică, secţia Mecanizarea Industriei, de la Iaşi, absolvite în anul 1957. Din 1960 a venit la IRE Bacău (Întreprinderea de Rețele Electrice), unde a fost diriginte de şantier, inginer principal, şeful Serviciu Investiţii, proiectant, şeful Atelierului de proiectare, iar din 1992 până la pensionarea din 1996, şeful Serviciului Tehnic. De asemenea, a predat la Facultatea de Inginerie a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău.

A fost, în cariera sa – spune un alt veteran al Luminii, inginerul Mihai Caba –, „mereu neobosit şi oricând la înălţimea datoriei şi a responsabilităţilor unor perioade dificile, de început: cea în care s-a făurit şi închegat Sistemul Energetic Naţional (SEN) şi, dezvoltarea acestuia, vizând asigurarea necesităţilor de energie electrică – factor primordial de civilizaţie şi de progres al societăţii şi economiei locale, regionale şi naţionale.

Ing. Gheorghe Șchiopu este autorul a peste 100 de articole şi comunicări şi a două cărţi despre Lumina băcăuană. Continuă să publice articole în „Energetica” , Transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice” şi în Buletinul SETIS. Este autorul volumelor „Jubileul Vredniciei”, Ed. Diagonal, 2001, şi „Jubileul de Aur” , 2002, dar și un pasionat şi redutabil bibliofil.

Foștii săi colegi de breaslă i-au evocat profesionalismul și pasiunea demonstrate în carieră. Despre acestea au vorbit directorul Filialei Transelectrica, Bogdan Filip, și foștii colegi dr. ing. Ovidiu Mustață, prof. dr. ing. Dumitru Ivas (fost prodecan la Facultatea de Electrotehnică din Iași), ing. Petruț Moisă (Electromontaj), ing. Cătălin Marinescu și ing. Mihai Caba (mesajul veteranilor de la IRE Iași). Au fost evocate amintiri din anii în care participanții s-au aflat în exercițiul funcțiunii și, evident, din anii studenției.

”Îl cunosc de 64 de ani, din 1954, din facultate – a sous Ovidiu Mustață. Ne-am reîntalnit în ianuarie 1960, la Bicaz. Era diriginte de șantier. A urmat perioada 1967 – 1968, când s-a ocupat de investiții la Bacău. Aproape în fiecare an el era prezent la sesiunile noastre de comunicări, reprezentând Bacăul. Și poi au urmat toate celelate trepte ale desăvârșirii profesionale. S-a impus, în tot ce a trăit, cu forțe proprii, profesionale, în meseria sa. Este de remarcat, însă, și cultura sa impresionantă. Este un pasionat și recunoscut bibliofil”.

Momente din cariera sa profesională a evocat, la final, chiar sărbătoritul.

Din partea instituțiilor care au trimis mesaje, sărbătoritului i-au fost înmânate și diplome de excelență.

”Bacăul era centru energetic important. A avut legături puternice și cu sistemul de învățământ. Mulți învățăcei au făcut practica la termocentrala din Borzești. Pe Georghe Șchiopu l-am cunoscut întâi din ceea ce scria în revistele tehnice. Apoi am fost impresionat de ceea ce făcea el ca proiectant, ca organizator. Era remarcabil. Era un om al rețelelor electrice.”

Prof. ing. dr. Dumitru Ivas