De Ziua Mamei, despre Ziua Tatălui

Calendarul sărbătorilor de peste an se îmbogățește mereu și, astfel, am ajuns să avem o Zi a Râsului, zile ale multora dintre profesii, zile dedicate animalelor de companie sau chiar unor obiecte care ne fac viața mai ușoară.

În prima duminică din luna mai, din anul 2009 marcăm Ziua Mamei, iar în a doua duminică Ziua Tatălui. Astfel, în acest an, de Ziua Mamei, marcată pe 7 mai, putem vorbi și de Ziua Tatălui, de pe 14 mai.

Acum opt ani, Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA), precum și un grup de șapte parlamentari au avut inițiativa pentru instituirea celor două sărbători, Ziua Mamei și Ziua Tatălui. Se spune că prin sărbătorirea Zilei Mamei este subliniată importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului. Just!

Până în anul 2009, România era printre puținele state ale lumii, care, în lipsa unei Zile a Mamei, a marcat doar Ziua Femeii, pe 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații. Acum, ea a intrat în lungul șir al țărilor care țin această sărbătoare: Australia, Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Elveția, Turcia, Ucraina sau Statele Unite ale Americii.

Dar, cum se bucură, la noi, mamele de ziua lor? Potrivit legii, mamele beneficiază de concediu de maternitate care însumează 126 de zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap). Indemnizația de maternitate se calculează ca 85% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, dar nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară. Și tot potrivit legii, de indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Iar indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Dacă e suficient, numai părinții o știu.

La mulți ani, doamnă, și de Ziua bărbaților!

Din capul locului trebuie să spun că nu am vrut să fac nici un joc de cuvinte cu acest titlu, nici să aduc, Doamne ferește, vreo ofensă cuiva, nici să subliniez că și alții ar avea dreptul la vreo considerație oficială.

Spun doar că ziua de ieri, 8 martie, în care le-am omagiat pe toate doamnele din viața noastră, a fost sărbătoarea de 8 Martie, adică Ziua Internațională a Femeii ori Ziua Mamei, cum învățam noi cândva la școală, minunatul prilej de a ne aduce aminte de partenerele de viață, de femeile care ne fac viața minunată, de mame, de iubite și așa mai departe (pentru a nu intra în alte complicații). Spun doar că la noi, la români, ziua de 9 martie, care în calendarul creștin Ortodox este trecută ca ziua în care ne aducem aminte de uciderea celor 40 de mucenici din cetatea Sevastei, pe vremea împăratului păgân Licinius, tocmai pentru că erau creștini, a devenit, prin tradiție populară, un fel de… Ziua bărbatului.

Așadar, pentru că prima ediția a ziarului nostru după 8 martie este astăzi, 9 martie, am vrut să le adresez și eu, doamnelor, un sincer „La mulți ani!”.

Cum să fi trecut, însă, peste tradiția românească, să nu marchez chiar evenimentul zilei, adică „Ziua bărbaților”, ziua în care, se spune, bărbații ar trebui să bea 40 de pahare de vin, omagiu pentru sângele vărsat de cei 40 de mucenici. Unii, spun că ar trebui să fie vorba de 44 de pahare. Nu se știe exact de ce, dar cert este că, fără nicio legătură cu semnificația creștină a zilei, că a gusta un pic de vin astăzi sau măcar a te stropi cu un strop de vin ar fi chiar un omagiu pentru sfinții martiri.

Că o zi dedicată bărbatului a fost stabilită de fapt, de unii, arbitrar, pe 5 mai, de alții pe 19 noiembrie, este cu totul altceva. La urma urmei, de ce n-ar avea și bărbații o zi a lor? Ziua Internațională a Bărbatului a fost fondată în 1999 de dr. Jerome Teelucksingh, iar în prezent se sărbătorește în peste 60 de țări din întreaga lume, susținerea globală fiind vastă. Și Ziua Femeii a fost sărbătorită, prima dată, pe 28 februarie 1909, în New York, în amintirea unei greve a unui sindicat al femeilor, dar care avusese loc în 1908. Pe 8 martie nu avut loc niciun eveniment semnificativ, în acest sens. Abia după Revoluția din Octombrie comuniştii au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică. Și de acolo, iată, un obicei internațional.

Încurcate sunt ițele istoriei, de parcă toți au băut câte 40 de pahare, la timpul lor.