Acum circa 120 de ani în Slănic Moldova a circulat o „monedă locală”

 Pasionat colecționar, dedicat îndeosebi istoriei scrise în mod original pe jetoane, Dorel Bălăiță, inginer la Chimcomplex Borzești, face lumină vizavi de o legendă care circulă de ani buni prin stațiunea Slănic Moldova: moneda locală slăniceană. „A existat în  Slănic Moldova o monedă locală?” – se întreabă colecționarul chiar din titlul unui articol publicat în noul număr al Buletinului anual de informare misionar-pastorală și culturală al parohiei Sf. Ilie din stațiune, apărut chiar pe 20 iulie 2016, de hramul lăcașului de cult. Iar răspunsul său este „Da”.

Dorel Bălăiță spune că prin exonumie (prin studierea obiectelor similare monedelor, jetoane și medalii sau alte obiecte folosite în locul monedelor legale sau pentru comemorări – n.n.) s-a găsit într-o colecție particulară o astfel de „monedă” locală, emisă pe la începutul secolului al XX-lea în celebrul restaurant al fraților Vlădescu din Slănic Moldova.

„Moneda” – ne lămurește colecționarul - eera din alamă, are un diametru de 25 mm și a fost pusă în circulație de patronii restaurantului «La Frații Vlădescu». „Prin amabilitatea unui pasionat numismat și colecționar român, dl. Erwin Schäffer, stabilit în Germania de foarte mulți ani și deținătorul uneia dintre cele mai importante colecții de jetoane românești – a precizat Dorel Bălăiță -, vă putem prezenta imaginea acestei «monede locale» a Slănicului, care credem că a fost pusă în circulație undeva pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”. Jetonul are pe avers inscripția în cerc perlat exterior, circular, BĂILE SLANICU MOLDOVA RESTAURANTUL LA FRAȚII VLĂDESCU. Pe revers apare o inscripție tot în interiorul unui cerc perlat exterior: în partea de sus - No (prescurtare de la cuvântul „numărul”) 4 (inclus), iar în partea de jos valoarea nominală 30 BANI.

Nimeni nu mai știe pe unde era
restaurantul fraților Vlădescu, dar iată cum arăta
un restaurant din Slănic, ”Restaurantul nr. 1 D. Iliescu”,
așa cum apare pe o carte poștală de la începutul
Secolului al XX-lea

„Jetoanele cu valori nominale, așa cum este și jetonul fraților Vlădescu din Slănic Moldova – scrie autorul -, nu au avut curs legal și valoarea lor nu era garantată asemenea unei monede veritabile. Astfel de jetoane circulau într-un areal restrâns, în cadrul unei societăți comerciale, cum era restaurantul fraților Vlădescu, sau în zona unei localități”. Colecționarul bănuiește că jetoanele fraților Vlădescu erau un fel de instrument de marketing, de reclamă și de fidelizare a clienților. „Probabil – spune Dorel Bălăiță - aceștia primeau astfel de jetoane ca rest la banii plătiți pentru consumația făcută și puteau utiliza aceste «monede» doar în restaurant, atunci când îi mai treceau pragul. Nu excludem posibilitatea ca astfel de jetoane să fi fost dovada plății unui serviciu ce aparținea de restaurantul emitent”.

Iar colecționarul amintește că la începutul secolului al XX-lea în Slănic Moldova „restaurante, cafenele, cofetării, bufeturi etc. sunt de asemenea destule”, cum scriau George Ioan Lahovari, C.I. Brătianu și Grigore Tocilescu în „Marele dicționar geografic al României”, vol. 5, apărut în 1902. „Unul dintre aceste restaurante era cu siguranță și cel al fraților Vlădescu, cel ce avea să emită jetonul de mai sus”- a conchis colecționarul.

Cele mai grase prime de Paști din județ

Fiecare salariat de la Chimcomplex și A5 Invest
 se va bucura, de Paști, de prima de 1.200 de lei brut

Cei peste 810 salariați ai societății Chimcomplex Borzești și ai societății A5 Invest, acționarul majoritar al combinatului chimic, au primit, de Paști, cele mai mari prime din județ. O astfel de primă a ajuns la 1.200 de lei brut (710 lei net). „Sunt cele mai mari prime din industria județului Bacău, pe care noi, Sindicatul Liber Ecotehning Onești din Chimcomplex, o vedem ca o dovadă de respect pentru munca depusă de oamenii din această societate” – ne-a declarat liderul organizației, inginerul Dorel Bălăiță.

De asemenea, Chimcomplex a oferit peste 50 de pachete cu produse pentru oameni cu nevoi speciale din comunitatea oneșteană.

Numai în combinatul chimic erau raportați, la sfârșitul anului 2014 (anul anterior celui pentru care abia acum se vor face raportările financiare oficiale), 668 de salariați. Chimcomplex este cel mai mare combinat chimic cu capital privat românesc, membru al Grupului industrial Societățile Comerciale Române. Compania din Borzești s-a remarcat în ultimii ani printr-o strategie de dezvoltare ambițioasă, care a adus rezultate notabile din punct de vedere financiar. Combinatul vizează preluarea societății Oltchim Râmnicu Vâlcea, pentru a lansa Compania Națională de Chimie. Chimcomplex este al treilea combinat chimic din România după valoarea producției marfă realizată în acest an.

Oneșteanul Dorel Bălăiță deschide „Ferestre spre cer” cu icoane de vatră

Pasionat colecționar, iubitor de frumos și de adevărul istoric, dar și un veritabil artist plastic, prin lucrări create și expuse deja în fața publicului oneștean, inginerul Dorel Bălăiță, un mai vechi confrate al nostru, anunță un nou eveniment expozițional. Pe 7 septembrie, de la ora 17.00, la Biblioteca „Radu Rosetti” din Onești va avea loc vernisajul expoziției de icoane de vatră, intitulată de autor "Ferestre spre cer". Expoziția este dedicată sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, de pe 8 septembrie.

„Această expoziție, ca si celelalte două dinainte – spune Dorel Bălăiță -, își dorește aducerea în atenția publicului a unor valori autentice și nemuritoare ale creației țăranului roman, pe nedrept uitate și înlocuite de kitch-urile societății de consum de astăzi. Voi expune circa 60 de icoane inspirate din vechi icoane de vatră. Este cea de-a treia expoziție personală de artă populară românească: prima în 2013, «Un univers într-o lingură», expoziție de linguri crestate cu motive tradiționale românești, cea de a doua în 2014, «Omagiu Crucii», expoziție de cruci de mână și pristolnice”.

Tradiția icoanelor de vatră vine de la primii creștini din zona Carpaților, prigoniți pentru credința lor. Ei ascundeau câte o bucată de lemn în hornul casei, după ce îl scrijeleau cu un cui până când desenul căpăta chipul unui sfânt. Nimeni nu găsea lemnul să afle, în acest fel, că în casa aceea locuiau creștini. E nevoie de un lemn tare, precum stejarul, fagul ori sorgul. Scrijelești lemnul cu un fel de cui până când apare forma sfântului. Lemnul e apoi tratat cu baiț și ceară de albine, să reziste la trecerea timpului.

Pentru țăranul român – am mai aflat de la Dorel Bălăiță -, icoanele de vatră au reprezentat și adevărate "zăvoare" împotriva spiritelor malefice. Acest inestimabil tezaur spiritual autohton însumează, în prezent, mai puțin de 50 de exemplare originale, răspândite prin muzeele țării și prin colecții particulare. Icoanele de vatră au fost realizate și au avut o prezență mai mare în gospodăriile țărănești din sudul subcarpatic al țării, în zone precum Oltenia, Argeș, Dolj, Gorj, Teleorman sau Prahova. Chiar dacă nu mai sunt folosite în interiorul locuinței țărănești, ele constituie mărturii emoționante și rare ale unei lumi și ale unui mod de gândire. Sunt dovezi incontestabile ale credinței creștin-ortodoxe a poporului român.