Elvis Condrea este, poate,
unul dintre cei mai buni pianiști pe care i-a avut Bacăul. Are muzica în sâge și
ar fi inutil să mai spun că și-a făcut din aceasta o meserie. Este un muzician
cu studii avansate, dar și cu mulți ani de practică, în special pe vasele de
croazieră sau în cluburile din Japonia, unde a interpretat, cu predilecție
muzică de cafe concert. De puțin timp, băcăuanii îl pot vedea și asculta pe
Elvis, la final de săptămână, în Cafe du Theatre, lângă Teatrul Bacovia, unde a
relansat, pentru orașul nostru, muzica live, muzica de cafe concert, pe care se
poate spune că a readus-o acasă chiar de pe vasele de croazieră pe care a
cântat.
- Elvis, ești băcăuan, dar băcăuanii
te cunoasc foarte puțin. De ce?
- Am terminat cursurile Colegiului de Arte G. Apostu, din Bacău, în 1995, apoi
am urmat cursurile Academiei de Arte George Enescu, din Iași. Aproape 15 ani am
cântat mai ales în străinătate, dintre care cinci ani în Japonia, și o lungă
perioadă pe vase de croazieră.
- Ai cântat în formații, în
trupe?
- Da, în trupe de trei membri, dar am cântat și singur, după cum erau cerințele,
cel mai adesea la pian, la vioară și la contrabas ori la violoncel.
- Ce fel de muzică era
agreată acolo?
- Muzică de cafe concert și clasică, mai ales. Adică exact muzica pe care
am învățat-o, cu care am crescut. Eu sunt mare amator de cafe concert și de
jazz.
- Deci, după circa 15 ani
te-ai reîntors în Bacău. Dar, probabil nu ai fost plecat de acasă tot timpul.
- Plecam câte cinci-șase luni, veneam acasă alte trei sau patru luni pe an.
Acum, de mai bine de un an sunt numai acasă și lucrez ca profesor corepetitor
la Colegiul de Artă.
- Cum ai regăsit Bacăul
muzical? Mă refer la atmosfera din restaurante, pub-uri, cafenele, în care te
vedem acum. Se cântă și la noi cafe concert?
- Da, mai sunt unele restaurante care oferă astfel de programe și astfel de
ambiental, dar, oricum, suntem la început din acest punct de vedere.
- O astfel de atmosferă într-un
local, de orice fel, este un semn de civilizație?
- Este. Iar unele locuri, precum Cafe du Theatre, unde cânt eu acum, sunt
foarte potrivite. Din aceste locuri ar trebui să plece în primul rând muzica de
bună calitate cântată în localuri. Practic, noi oferim mici spectacole și, cum
spuneam, obligatoriu muzică de calitate.
- Ar fi nevoie, în asemenea
localuri, și de o clientelă anume?
În localuri de acest fel poate veni aproape oricine. Clientela se selectează
singură, pe mai multe criterii: prețuri, ambiental etc. Pentru ea și noi adaptăm
un anume reportoriu. Muzica de cafe concert nu se aude oricând și oriunde. În
lumea civilizată, cum spunem uneori, lumea deja e obișnuită cu acest stil.
- E un semn de civilizație.
Cu siguranță. E și o formă de educație, în mai multe sensuri, prin modul în
care se îmbracă lumea, cum vorbește, ce maniere afișează în local, prin
atitudine, prin comportament.
- Și prezența pianistului
impune un anume respect.
Înainte de a intra într-un asemenea local trebuie să știi sigur că aici
vrei să vii. Prima dată poți intra din greșeală, dar ad oua oară sigur nu mai
greșești.
- Un asemenea local este mai
porivit pentru cei mai romantici, de exemplu?
- Desigur. Aici vin îndrăgostiții, amatorii de muzică ambientală, de un loc
curat, care te liniștește, în care poți ieși puțin din ale cotidianului. După o
zi încărcată e ceva bine-venit.
- În străinătate cred că ai
câștigat bine, material.
- Se poate spune și așa, dar am avut și mari
satisfacții profesionale. Însă, trebuie să știți că am simțit permanent lipsa
familiei mele. Eu am acasă trei fete, dintre care una este mama celorlalte două.
Depărtarea de ele însemna mereu un gol în sufletul meu. Astă-vară, după 11 ani,
am apucat să plec în prima vacanță cu soția, la Veneția. Eu am avut ocazia să văd
aproape toată lumea, dar așa cum m-am simțit alături de soție, în acea vacanță,
n-a fost niciodată. Am simțit că trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu