Șase pasionați de cultură și tradiție românească au deschis un muzeu inedit. Satul băcăuanului de la Colegiul Mangeron

Iulia Corlade a adunat satul băcăuan într-o școală

Oricine intră pentru prima dată în clădirea Colegiului Tehnic „Dumitru Mangeron”, din Bacău, poate avea, de la primii pași, senzația că a greșit adresa. Într-un colegiu tehnic te aștepți să să vezi laboratoare, standuri de instruire, în care știința șitehnica sunt la ele acasă. Dai însă cu ochii, pe tot culoarul de la parter, de o veritabilă expoziție de etnografie, de un fel de muzeu etnografic, de o expoziție a unor colecționari pasionați de cultura și civilizația românilor din veacurile trecute. Oale de lut, costume populare, obiecte folosite în gospodăriile țărănești de altădată, covoare, carpete, icoane și fotografii te aduc dintr-odată în universul mirific al satului băcăuan, în casa bunicilor.

Ceea ce poți vedea la Colegiul Mangeron este rodul unui proiect cultural în care partener este și Consiliul Județean. Inițiatorii lui l-au numit „Satul băcăuanului. Tradiții, secularitate, continuitate”. Prin el, organizatorii acestui areal inedit – coordonator Iulia Corlade, director adjunct al colegiului, asistată de colegii ei Mihaela Neacșu, Teodora Găman, Eduard Corlade, Ana Ioana Vornicu și informaticiana Andreea Codreanu – au vrut să deschidă „un spațiu documentar, etnografic și istoric”. Și au reușit, chiar dacă, după aprecierea Iuliei Corlade, totul e abia la început.

O pasiune transmisă de bunici

Războiul de țesut era o veritabila fabrică
în casa țăranului

Iulia Corlade este, cu siguranță, sufletul acestui proiect. „Pasiunea mea vine de la bunica – spune ea. Bunicii mei, Elena și Iftimie Negoiță, au fost învățători în Sascut Sat. Foarte multe lucruri din cele adunate sunt de la bunica. Am implicat, însă, o echipă de șase persoane, fiecare cu activități diverse”. Proiectul a fost secționat, astfel, pe trei concursuri. Unul în care elevii trebuiau să-și prezinte satul lor, de la origini până în prezent, un concurs pe teme literare (transpunerea satului în romanul românesc) și un concurs în care să-și prezinte costumelel populare în care au venit îmbrăcați. Au intrat în concurs elevi din Ceja, Călugăra, Nicolae Bălcescu, Gârleni, Gâșteni, Poiana, Prăjești, Traian, din alte sate din jurul Bacăului.

Expunerea obiectelor a început, practic, cu prezentarea a două costume populare, acum aproape un an. Apoi, colectarea s-a făcut în timp. S-a renovat tot parterul școlii și au început să le expună acolo, pe categorii. „Am avut ca model muzeul din Prăjești – recunoaște Iulia Corlade. Am vrut să bucurăm și noi ochiul celui care trece pe aici. Multe obiecte sunt de la bunica soțului meu, de la Poiana Negri, câteva sunt de la Luizi Călugăra. Copiii aduceau mai ales lucruri noi, dar eu voiam obiecte vechi. Pe unele le-am găsit chiar în familia mea. Masa cu trei picioare, de exemplu, o am de la bunica soțului meu. Toate erau prin șuri, prin beciuri, prin poduri, neîngrijite. Dar le-am supus unor tratamente, simple ce e drept, le-am curățat, le-am redat fața originală. Am reconstituit și un car țărănesc, așa cum a fost el la vremea lui, deci nu e o copie.” Sunt oale de lut, un melițoi căruia i s-au confecționat picioare noi, multe obiecte folosite în gospodărie, între care blidarul nelipsit din casa de om gospodar. Altă secțiune din expoziție arată uneltele războiului de țesut – spate, suveici, urzeli de buci (din fire scurte, de calitate inferioară, rămase de la melițarea inului și cânepii), furca de tors, fusul, scărmănătoarea.

Școala de altădată în școala de astăzi

Așa arăta abecedarul din 1962

Un abecedar din 1962, alte manuale și cărți vechi, o numărătoare veche, un toc cu peniță de acum circa 55 de ani pot aminti multora cum era școala de altădată. Acasă - spune Iulia – are chiar tocul u pană al bunicului. Cândva poate va ajunge în această expoziție. Pe o masă am văzut un clopoțel vechi. E de la bunica Iuliei, de prin 1890. Alături, o icoană din 1922, datată exact și certificată că ar corespunde ritului bisericii ortodoxe chiar de Patriarhia Bucovinei. O icoană este din 1939, alta din 1934. Am văzut și o icoană pe sticlă, dar și o icoană foarte veche, din 1890. Pe o panoplie sunt piese de port popular. „Am – spunea Iulia Corlade - un costum tot de la bunica soțului, din Poiana Negri, alt costum din zona Păncești-Sascut, dar cel mai valoros este un peșteman. Alături este o ladă de zestre din Luizi Călugăra. Majoritatea obiectelor ne-au fost donate, dar am mai și cumpărat. De exemplu piua, pe care am găsit-o în Pâncești, lângă Răcăciuni.”

Istoria din fotografii

O secțiune este dedicată, la muzeul inedit de la Colegiul Mangeron, tablourilor vechi, fotografiilor de familie, ținute la mare cinste pe perete în multe dintre casele din satele noastre. Într-o fotografie o vedem pe bunica Iuliei, îmbrăcată în costum național, învățătoare în Sângeorz-Băi, unde fusese repartizată după absolvirea școlii. În alte fotografii sunt bunicul, străbunicul și străbunica îmbrăcată, de asemenea, în costum național. Unele tablouri au rame frumos lucrate, unicat, precum un tablou din 1943.

Frumoasă este și colecția de fiare de călcat, „aparate” casnice cu mare personalitate, după cum erau lucrate sau turnate în fontă. Iar piesa de rezistență a acestei secțiuni poate fi celebra mașină de cusut Singer, recuperată dintr-un depozit al Liceului Letea. Un colț al expoziției este dedicat, însă, istoriei bancnotelor și monedelor de la noi. Altul imaginilor unor bătrâni ai satelor, portrete expresive, superbe, originale, inegalabile.