Am convingerea că scoaterea la vedere a unei practici pe care am
considerat-o toată viața mai degrabă o moștenire păcătoasă decât o virtute,
aceea de a da bacșiș, slujește, la noi, mai ales unui stat aflat mereu sub
presiunea banului, a unui deficit bugetar de care nu mai poate scăpa. Bacșișul
a existat de când e lumea, sub o formă sau alta. Legalizarea lui, acum, încearcă
să-l scoată la vedere, pe cât posibil, nu să-l elimine prin a-l da ca exemplu
prost. Mai mult, legalizarea dă prestatorilor de servicii credința că bacșișul
li se cuvine. Legiuitorul nu spune cât de mare să fie bacșișul, dă fiecare cât crede
de cuviință sau cât îl lasă inima. Poți să nu dai deloc, dar atunci te gândești
că mai calci prin resturantul, prin magazinul sau prin locul acela, mai nimerești
în același taxi vreodată, iar chelnerul, vânzătorul ori taximetristul te va
cataloga din start ca rău platnic. Rău platnic de bacșiș!
Unii susțin că bacșișul legal va elimina evaziunea fiscală. Să fim serioși,
nu poți elimina ceva care nu există, iar bacșișul nu a fost, la noi, niciodată
fiscalizat. Legalizarea doar aduce statului ceva bani în plus. Un comentator al
fenomenului credea că ar fi vorba de circa trei milioane de lei. Nu știu ce a
luat în calcul, pentru că nu poți ști câți oameni dau bacșiș, chiar dacă se
spune că acesta ar fi cam 10 – 20% din nota de plată. ~n plus, nici nu cred că
toți încasatorii de bacșiș vor și contabiliza sumele primite, chiar cu riscul
unor sancțiuni drastice.
Mai aud că în America și în Europa ar fi vreo 20 de țări care au legalizat
bacșișul. Auzi? Chiar în țări în care mentalitatea omului e alta decât cea de
la noi, oameni care am trăit mult sub regimuri inspirate sau chiar exportate ba
de la otomani, ba de alții ca ei.
Acum, dai bacșiș pe față, se cheamă că ești mai civilizat. Ați fost în
vacanță prin țările pe care le numim „exotice”? Dacă da, sigur ați văzut pe
bordul autocarelor care v-au plimbat pe acolo ba un coșuleț, ba o cutiuță, în
care stau, momeală, câțiva bănuți. Sunt coșulețele pentru colectat bacșișul călătorilor.
Pe față! Mai mult, agențiile de turism îți includ din start, în nota de plată
pentru o vacanță, și bacșișul care trebuie lăsat pe unde veți merge, ceva de
genul „25 de euro de persoană”.
Ne-o fi civilizănd legalizarea bacșișului, dar
eu n-am să uit niciodată cum, în fosta Republică Democrată Germană, la un
magazin, vânzătoarea n-a vrut cu nici un chip ca eu să las pe tarabă cei câțiva
pheningi ca rest. Mie îmi era jenă să-i mai iau, ea nu și nu. Atunci m-am mirat
cât de civilizat era poporul german, chiar și în RDG. Acum mă văd nevoit să mă
corectez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu