Dependenți de bani

Sunt conștient că pot părea cel puțin nemilos, dacă nu cumva chiar mai rău, pentru că aș vrea să vă vorbesc, astăzi, atât de aproape de următorul week-end, despre bani. Dar eu mă văd nevoit, chiar îmboldit de o anume realitate, să vorbesc nu de câți bani am avea nevoie să ne facem două-trei zile frumoase pe undeva pe la munte, ci de cât de înrobiți am ajuns de ceea ce unii numesc „ochiul dracului” sau, cum scria cineva, „de cel care promite, nerușinat și ostentativ, orice plăcere lumească”. Pentru că banii mulți și mai ales câștigați prea ușor chiar dacă nu aduc fericirea o întrețin. Unii nu știu ce să mai facă în asemenea situații și recurg la sporturi extreme ori se dedau plăcerilor vinovate, ceea ce l-a determinat pe fondatorul Mișcării Gnostice Universale, Samael Aun Weor, să creadă că „adulterul este mai frecvent decât spălatul pe mâini”. Doamne, ce poate face banul din om!

Nu vreau să ajungem la paliere atât de jos, ci vreau să nu trec cu vederea că trăim vremuri pe care le-am visat vreo douăzeci de ani, adică să ajungem să vedem ce li se întâmplă unora dintre concetățenii sau chiar concitadinii noștri din cauza banului. Despre unii și despre alții dintre ei vorbeam, ca și înainte de 1990, pe la colțuri, dar și prin piața publică, însă fără nominalizări, fără o atitudine tranșantă, fără să ne punem rău cu … dracul. Ne-am mulțumit cu întrebări șI răspunsuri de genul „De unde au unii și alții atâția bani? Păi, de unde? Nu e clar? Au furat! Fabrici, ogoare, păduri, bogățiile solului și subsolului.”

Acum, de o vreme încoace, stm și ne crucim cum cad pe rând popicele falnice de altă dată. Zăngăne cătușele pe mâini, locurile de detenție au începu să se cam umple, iar noi, vulgul, iar comentăm: da, e firesc, trebuia să li se înfunde odată și odată! Ca și cum noi nu am fi fost, până acum, pe lângă ei, printre ei.

Dar, n-am făcut nimic. Nu cumva pentru că dacă am fi fost în locul „unora sau altora” altfel am fi văzut situația? Nu cumva pentru că, poate, mulți dintre noi chiar i-am ajutat pe „unii și pe alții” să se îmbogățească. Să fie, patima pentru bani, robia banului, dragă numai unora sau altora? Sau tuturor?

Evident, nu suntem un popor de infractori. Nu suntem un popor de lași. Dar ceva din toate câte le observăm acum la alții parcă nu ne este chiar străin. Vorba filosofului: nimic din ce este omenesc nu-mi este străin! Vremurile ne fac, parcă, prea dependenți de bani.